joi, 16 februarie 2017

Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie

Pentru început, trebuie să spun două lucruri. Primul e că nu am mai citit de mult o carte care să mă facă să râd în metrou. Iar a doua e că tot de ceva timp nu am mai citit o carte carte într-o singură zi.
Asta e povestea în mare a două personaje: Raul, un creativ din România care moare, ajunge în Iad, iar de acolo se trezește în situația de a trebui să salveze lumea de Apocalipsă, și agentul SRI Popescu, care este trimis să cerceteze unde se duc banii pe care îi iau nașii de la CFR șpagă de la cei care merg fără bilet. De aici pornește o întreagă aventură, în care fiecare are propriul rol.
Asta e o carte pe care eu aș recomanda-o tuturor, indiferent de gusturi, sau de ce citesc în mod normal. E genul ăla de carte pe care efectiv nu o poți lăsa din mână, și cu un umor pur românesc care te ține cu zâmbetul pe buze mai tot timpul. E una dintre cele mai „românești” cărți pe care le-am citit. Dacă nu ar fi toată situația cu Apocalipsa, cartea asta ar putea la fel de bine să fie un comentariu amuzant apropo de multe lucruri care merg greșit în țara asta. Dar nu cred că mi-ar fi plăcut atât de mult dacă era vorba doar de asta.
Nu o să încerc să zic dacă tot ce spune Ovidiu Eftimie aici, în ceea ce privește fizica cuantică și altele asemenea, e accurate sau nu, că nu am astfel de noțiuni, dar oricum pentru mine toate argumentele au avut sens, deci e ok. Oricum, toată ideea cu realitățile și dimensiunile și cum sunt ele așezate mi s-a părut foarte faină. Iar călătoria în timp a fost foarte mișto prezentată aici.
Nu este o carte profundă, sau ceva, de fapt aș zice că e destul de superficială, mai ales când vine vorba de acțiunea propriu zisă, iar finalul mi s-a părut destul de brusc. Totuși, e genul de carte ușor de citit de care chiar cred că aveam nevoie, mai ales că a fost extrem de amuzantă, iar eu la cărți nu prea râd. În orice caz, mie mi-a prins bine.
În mod normal, m-aș lega mult de personaje, pentru că eu țin mult la aspectul ăsta într-o carte, iar aici personajele nu sunt prea dezvoltate, aș zice că sunt la limita de a fi de carton. Totuși, nu o să insist prea mult pe asta, pentru că până la urmă am vrut să știu până la final dacă vor supraviețui. Singura plângere ar fi că erau destul de ușor de încurcat între ele, mai ales nașii de la CFR.
La final, trebuie să spun că mi-a plăcut foarte mult ce a făcut Ovidiu Eftimie în cartea asta și cu siguranță voi urmări să văd ce altceva va mai scrie. De altfel, luna asta la clubul de lectură Nemira, va fi și el prezent, deci dacă ați citit cartea și vreți să îl întâlniți pe autor, detalii despre eveniment găsiți aici.

miercuri, 15 februarie 2017

"Kafka pe malul mării" de Haruki Murakami

Dintre toate cărțile lui Murakami pe care le-am citit, asta e de departe cea mai bizară. Ceea ce spune ceva, pentru că mai toate cărțile lui sunt un pic bizare.
Cartea are două personaje principale. Primul este Kafka Tamura, un tânăr de cincisprezece ani, care decide să fugă de acasă, în căutarea a ceva, posibil a mamei și surorii pe care nu le-a văzut de când avea patru ani. Celălalt personaj este Nakata, un bătrân de vreo șaizeci de ani, rămas cu handicap mental după un accident din timpul războiului, care poate vorbi cu pisicile și care se folosește de asta pentru că găsi pisici dispărute de acasă. Deși legătura dintre ei nu e clară de la început, totuși drumurile lor ajung să se intersecteze.
Probabil că mereu mi-a fost greu să vorbesc despre cărțile lui Murakami, dar cu asta va fi și mai dificil. E extrem de bizară și un pic creepy pe alocuri. De altfel, deși i-am dat patru stele pe Goodreads, nu aș putea spune cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Mai degrabă am o apreciere față de ce scrie Murakami în general, iar asta nu e printre cărțile mele preferate scrise de el. Bine, nu ajută nici faptul că sunt fire narative și lucruri care se petrec care la final rămân în aer. Și nici un final prea final nu are cartea asta.
Nu o să vorbesc prea mult despre ce se întâmplă efectiv în cartea asta, că mi-ar fi imposibil să știu unde să trag linia pentru spoilere. În schimb, vreau să vorbesc despre personaje. Dintre cele două personaje principale pe care le urmărim aici, mie personal mai simpatic mi-a fost Nakata, poate și pentru că e un bătrânel simplu, cu un dar bizar, care ajunge să fie implicat în lucruri extrem de ciudate. Pe Kafka, eu personal, nu am prea putut să îl plac, în principiu pentru că nu am reușit să îl înțeleg, dar și pentru că face lucruri cu care eu una nu pot fi de acord. Ok, am înțeles toată chestia cu profeția pe care i-a spus-o tatăl lui, dar... tot nu am reușit să îl plac decât poate spre final, când ia anumite decizii.
M-am tot gândit la cartea asta de când am terminat-o, dar nu pot să înețeleg dacă trebuia să rămân cu vreun mesaj ceva după ce o citeam. Cred că o să o iau ca atare, pentru că zău dacă îmi pot da seama ce a vrut Murakami să facă în cartea asta. Iar acum sunt curioasă să văd dacă asta chiar va fi cea mai bizară cartea a lui, sau dacă a scris ceva și mai bizar decât atât. Sunt încă hotărâtă să citesc tot ce a scris Murakami, iar cartea asta nu mi-a displăcut, ci pur și simplu s-a dovedit a fi mult prea bizară pentru mine.

-         Dar asta nu rezolvă totul. Nu vreau să-ți tai elanul, însă tu nu înțelegi un lucru: oricât de departe ai fugi, tu nu poți să te desprinzi cu totul de aici. Nu-ți pune speranțe prea mari în distanță.

Aproape totul cade pradă uitării. Și acest mare război, și morții care nu se vor mai întoarce niciodată, toate ajung să aparțină unui trecut începărtat. Viața de zi cu zi pune stăpânire pe noi și multe lucruri importante sunt împinse în afara minții noastre ca niște stele vechi și înghețate. Sunt prea multe amănunte care ne frământă gândurile cotidiene, prea multe lucruri pe care le avem de învă‚at. Deprinderi noi, cunoștințe noi, tehnici noi, cuvinte noi... Și totuși, oricât timp am lăsa să treacă, orice s-ar întâmpla pe parcurs, sunt evenimente care nu se uită niciodată. Sunt amintiri care nu se șterg, care rămân neclintite înăuntrul nostru, ca o piatră de temelie.

-         Nu știu. Nu se poate prezice încotro se îndreaptă talentul. Uneori, pur și simplu dispare complet. Sau poate că se prelinge în pământ, ca o apă subterană și curge mai departe cine știe unde.


-         Amintirile te încălzesc pe dinăuntru, dar, în același timp, te și sfâșie.

sâmbătă, 11 februarie 2017

Leapșă: Printre cărți Book Tag

Am terminat prima sesiune ca masterand, și trebuie să spun că mă simt foarte bine că s-a terminat! Iar până acum, notele au fost ok, sper ca și ultimele să fie, voi vedea. Și, cum acum doar jobul mă mai ține ocupată, până când începe semestrul doi, m-am gândit că poate totuși reușesc să scriu mai mult pe blog. 
Încă mai am vreo 200 de pagini din Kafka pe malul mării a lui Murakami, dar am primit o leapșă de la Simina, și nu am mai făcut lepșe în ultimul timp, cred. Mulțumesc pentru leapșă! :)

Când faci o pauză de citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț al paginii?
Folosesc semn de carte, care în ultima vreme înseamnă abonamente expirate de la metrou. Îndoi pagini doar când vreau să marchez citate care îmi plac.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?
Am primit de la mama Central Park de Guillaume Musso, dar încă nu am ajuns să o citesc.

Citești în baie?
Nu.

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce? 
Eu mă gândesc la foarte multe lucruri. Și știu că poate nu e corect, dar voi zice totuși pas întrebării.

Care este cartea ta preferată? 
Am șase cărți pe raftul de preferate pe Goodreads, dar nu aș putea alege între The night circus și Silmarillion

Îți place să recitești cărți?
Nu prea recitesc cărți. Când am făcut-o a fost pentru că făceau parte din serii și nu mai țineam minte ce se întâmplase până atunci, și cred că am recitit doar două cărți la viața mea. Sunt atâtea cărți pe care vreau să le citesc!

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi? Ce le-ai spune?
Când vine vorba de autorii români contemporani, i-am întâlnit pe unii dintre ei și e frumos să poți vorbi cu ei despre cărțile lor, am avut discuții interesante cu ei. 

Îți place să vorbești despre ceea ce citești? Cu cine?
În principiu, scriu despre cărți aici, dar vorbesc despre citit cu oricine care vrea să mă asculte. Mai ales când vine vorba de cărțile care îmi plac.

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte?
În primul rând rezumatul de pe spate, și apoi părerile și recenziile celor care știu că au gusturi asemănătoare cu ale mele, sau în ale căror recomandări am încredere.

Crezi că există o lectură obligatorie, o carte care ar trebui citită de toată lumea?
Nu cred. Până la urmă, important e să îți placă să citești, și apoi gusturile sunt sibiective.

Care este locul tău preferat pentru lectură?
Aș zice că în pat, dar mai mult citesc pe la metrou decât acasă.

Când citești asculți muzică sau preferi liniștea? 
Prefer liniștea când citesc, dar zgomotul nu mă deranjează, mai ales dacă cartea aia mă prinde. Cum am zis, citesc în metrou.

Citești numai cărți cumpărate sau și cărți împrumutate?
Majoritatea cărților pe care le citesc sunt cumpărate. Bine, am împrumutat recent seria Regii blestemați de la cineva, și sper să le citesc curând.

Ai citit cărți în format electronic?
Da, am citit cărți pe kindle, și încă mai citesc, chiar dacă nu prea des. Aparatul ăsta e foarte util mai ales când vine vorba de cărți groase. 

Fă un top al celor mai bune cărți/serii citite vreodată.
Ăăhh, ok:
  • The night circus de Erin Morgenstern
  • Seria The lord of the rings de J.R.R. Tolkien(le-am citit în română, dar sună mai bine în engleză)
  • Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez
  • Silmarillion de J.R.R. Tolkien
  • De neînvins de Laura Hillenbrand
  • The book thief de Markus Zusak
  • Memoriile unei gheișe de Arthur Golden
  • Jane Eyre de Charlotte Bronte
  • 1Q84 de Haruki Murakami
Și sunt convinsă că mai sunt, dar cred că e suficient momentan :))

Dau leapșa mai departe următorilor: Ghanda, Sara, Andreea, Miruna, Lavinia și oricui mai vrea să o facă :) 

marți, 31 ianuarie 2017

January wrap-up

Ăh, încep să-mi dau seama că blogul a fost cam abandonat în ianuarie. La naiba... Sorry, nu a fost inteționat, și chiar sper să revin cu postările, dar momentan sunt în sesiune și... parcă nu se mai termină!
De fapt, postarea asta nu e un wrap-up propriu zis, că nu am terminat nicio carte în ianuarie, dar vreau totuși să vorbesc despre cărțile pe care am încercat să le citesc luna asta. De asemenea, m-am hotărât să menționez în postările de genul și cărțile pe care nu le-am terminat, în mare pentru că eu nu prea fac recenzii cărților neterminate, dar vreau totuși să le menționez undeva.
O să încep cu ele.

DNF
  • Cerneală și sânge de Sșefana Czeller. Dezamăgirea mea e și mai mare pentru că celelalte două cărți ale autoarei pe care le-am citit chiar mi-au plăcut, și aveam speranțe mari de la cartea asta. Practic, începe cu un furt la o secție de sțnge dintr-un spital, iar personajul principal e o tipă care lucrează la un ziar și care ajunge implicată în mister din cauza asta. Nu mi-a plăcut din câteva motiveȘ personajele sunt destul de bidimensionale, personajul principal nu are nicio treabă cu nimic din anchetă în afară de faptul că își bagă nasul unde nu îi fierbe oala, plus că pe la vreo 20% din carte tot nu se clarificase despre ce personaje supranaturale era vorba, bănuiala mea e în continuare vampiri, dar nu am mai avut nici măcar curiozitatea să citesc ca să aflu asta. Bine, și mai e și ceva poveste de dragoste forțată pe acolo de care mi-a păsat și mai puțin. Acestea fiind zise, eu am citit cărțile autoarei în ordinea exact inversă a apariției, deci am în continuare speranțe cu privire la următoarea ei carte.
  • Ce spui după bună ziua? de Eric Berne.  Ok, aici e prima situație în care problema e la mine și nu la carte. Fiind de psihologie, iar eu neavând niciun fel de background în domeniu... mda, a  fost greu de citit și multe chestii mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe amândouă. Dar povestea cu Scufița Roșie a fost extrem de amuzantă, deci nu a fost o pirdere totală.
Currently reading
  • Sherlock the complete collection de Sir Arthur Conan Doyle. Cartea asta e principalul motiv pentru care eu nu am terminat nimic luna asta. Am citit cele patru romane, care sunt primele din carte, iar apoi am vrut să iau o pauză, și m-am trezit într-un oarecare reading slump. Totuși, trebuie să spun că îmi place mult mai mult decât m-am așteptat. Eu cu autori clasici nu prea am tangențe, dar pentru că Sherlock ca personaj îmi place mult, trebuia să încerc măcar să citesc și poveștile originale. Nu știu când voi termina cartea, momentan fac o pauză de la ea, dar aș recomanda, mi se pare destul de ușor de citit.

         Până acum am citit următoarele:
          A study in scarlet – 4/5
         The sign of the four – 4/5
         The hound of the Baskervilles – 5/5
         The valley of fear – 3/5
   O să scriu o recenzie completă după ce citesc toate povestirile, dar le voi marca pe fiecare separat.
  • Kafka pe malul mării de Haruki Murakami. Nu mai citisem de ceva timp Murakami, deci era cazul. E și ultima carte a lui pe care o am în bibliotecă și pe care nu am citit-o la momentul actual. Dar nu le am pe toate, o să le cumpăr la un moment dat. E bizară, ca mai toate cărțile lui, se citește mai încet, dar chiar sunt curioasă să văd care va fi rezoluția de la final.

Asta ar fi. Cred că voi păstra formatul ăsta, cel puțin o perioadă, până când îmi mai vine vreo altă idee. Până acum, îmi place.
Hopefuly, în februarie poate voi termina măcar o carte, deja sunt cu două cărți în urmă pe Goodreads :)) Plus că am peste 60 de cărți necitite în bibliotecă... oups. Și pentru mine contează, adică la un moment dat am ajuns să am sub 10 cărți necitite și mi-ar plăcea să ajung din nou acolo, a fost drăguț. 

joi, 19 ianuarie 2017

Sherlock - Season 4

Aștept sezonul ăsta din 2014 și acum că am văzut în sfârșit toate episodele... am o grămadă de setimente. Nu foarte bune, după celelalte sezoane ăsta mi s-a părut pur și simplu dezamăgitor, mai ales că am început să citesc poveștile originale, scrise de Sir Arthur Conan Doyle și chiar îmi amintesc că mă gândeam cât de bine au respectat personalitățile lui Sherlock și Watson în serial. Până la sezonul ăsta cel puțin. Serios, cel puțin Watson pentru mine a fost un cu totul alt personaj față de primele trei sezoane și nici Sherlock nu a fost prea departe...
S-ar putea ca tot ce scriu aici să nu aibă prea mult sens, dar sunt sentimente pe care vreau să le pun undeva. A, și vor fi spoilere.
Să încep cu plotul întregului sezon. Sau, stai, că nu prea a avut niciun plot coerent. Personal, chiar nu înțeleg ce au vrut autorii să facă cu serialul ăsta. Iar cel mai enervant mi s-a părut toată povestea cu sora mai mică a lui Sherlock și cum că el nu-și amintea de ea, și toate celelalte lucruri de care nu-și amintea. Înțeleg că Mycroft e cum e, dar tot mi s-a părut exagerată toată chestia, mai ales partea despre Redbeard. Ok, apreciez că au vrut să lege tot ce s-a întâmplat pe parcursul serialului, mai ales în sezonul trei, dar a ieșit un mare dezastru și cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai multe lucruri care nu fac sens pentru mine. 
Tot încerc să mă hotărăsc care episod mi s-a părut cel mai prost, între primul și ultimul, dar cred că trebuie să fie primul. Pentru că episodul ăla nu numai că a fost extrem de greu de urmărit, dar la final nu putea să mai îmi pese de moartea lui Mary și de faptul că John e supărat pe Sherlock, mai ales că mi s-a părut o prostie să fie supărat pe el în condițiile date. Tot plotline-ul cu AGRA pur și simplu mi-a dat bătăi de cap, deci voi trece mai departe.
Al doilea episod a fost ceva mai bun, până când a ajuns la partea cu Eurus. Totuși, Mrs Hudson a fost de-a dreptul genială în episodul ăsta, a fost parte mea preferată din tot ce s-a întâmplat. Nu mai știu dacă s-a menționat înainte ceva de soțul ei, dar momentele ei au fost prea enjoiable ca să le critic. Și, da, după au băgat tot plotul cu sora lui Sherlock, și totul a luat-o în jos de acolo...
Iar al treilea episod... oh boy! Începând de la fetița din avion, care de fapt nu era reală și terminând cu tot planul făcut de Eurus cu Moriarty... where the hell did that come from?! Am senzația că au scos toată chesti din pălărie și apoi au încercat să o lege cu ce s-a întâmplat înainte în serial, pentru că pur și simplu refuz să cred că ar fi avut timp în cinci minute(!!) să creeze un asemenea plan cu Moriarty. Da, a fost un pic emoționantă partea de la final, și da, e trist că Eurus era așa singură, dar unde a dispărut persoana care se presupune că a creat tot planul ăla nebunesc și i-a pus pe Sherlock, John și Mycroft să treacă prin toate puzzlelurile alea?! S-a terminat cam brusc toată chestia. Singurul lucru care a fost ok la episodul ăsta mi s-a părut speechul lui Mary de la final. A, și faptul că nu a existat niciun cliffhanger, ca în celelalte sezoane.
Mda... nu cred că va exista un sezon cinci, dar nici nu pot spune că sunt dezamăgită. Nu cred că ar putea vreodată explica ce a fost tot sezonul ăsta. 
Well... măcar mă pot consola cu ideea că pot citi poveștile originale, care până acum chiar îmi plac destul de mult. 

duminică, 15 ianuarie 2017

Achiziții(48)

Am strâns câteva cărți noi în ultimele câteva luni, și m-am gândit că e momentul să mai scriu o astfel de postare. Și am și două cărți pentru Kindle, mi-am propus să îl mai folosesc.
  • Sceptrul și sângele de Jean de Cars. Am rămas în urmă cu romanele lui istorice, dar sper să ajung să le citesc la un moment dat, chiar îmi place cum scrie.
  • Last to fold de David Duffy. Pe asta am luat-o de la Cruxmas fair and party, fără să știu ce e până nu am scos-o din ambalaj, dar sună totuși destul de bine, cred că e ceva ce mi-ar putea plăcea. 
  • Central Park de Guillaume Musso. Dacă și cartea asta a lui mă dezamăgește, renunț la autor. Totuși, mai am o mică speranță, având în vedere ce am citit pe Goodreads.
  • Povestea Vienei de Jean des Cars. Cum ziceam, chiar îmi place cum scrie, plus că am avut ocazia de a primi autograf de la autor pe cartea asta! 
  • The fountainhead și Atlas shrugged de Ayn Rand. De fapt, eu voiam Atlas Shrugged, pentru că mi-a fost recomandat și de când am citit rezumatul tot am zis că vreau să o citesc, și am luat ambele cărți pentru că erau într-un box set, iar separat nu le-am mai văzut de mult. Nu am putut rata ocazia.
Iar pe kindle am așa:
  • Conan the barbarian complete collection de Robert E. Howard. Pentru că după ce am citit nuvela publicată de editura Crux, am intrat de curiozitate pe Amazon și avea un preț super ok, nu am putut să rezist. 
  • Sherlock Holmes complete collection de Sir Arthur Conan Doyle. O am în format fizic, dar e mare și incomod de citit, mai ales la metrou. Tot pe Amazon am găsit versiunea, care la momentul ăla era gratuită. Acum o pot citi oriunde.

Asta e tot ce am adunat în ultimele luni. Iar lista mea de cărți pe care trebuie să le citesc nu se prea micșorează...
Anyway, ar trebui să fac un bookshelf tour, că mi-am propus să fie anual, dar încă nu mi-am dat seama cum să îl fac, pentru că am peste 240 de cărți și nu vreau să scriu fiecare titlu, că ar dura prea mult. Urmează, imediat ce dau de cap problemei.

duminică, 1 ianuarie 2017

2017 resolutions

M-am tot gândit la dacă să continui să scriu postări de genul, adică în care să fac o recapitulare a goalurilor pe care am vrut să le ating în 2016, și dacă am reușit sau nu, și apoi să spun ce aș vrea să realizez în 2017. Și, nu știu, poate că de vină sunt toate videourile de pe youtube, dar am decis să scriu totuși postarea asta, de ce nu? 
O să fie o postare mult mai scurtă decât anii trecuți, am decis să schimb un pic formatul.

2016

Blog
  • Grow in the way I do things - zău dacă mai știu ce am vrut de fapt aici, deci nu
  • Să postez pentru că am ceva de zis - yep
  • Să postez constant - să zicem
Cărți

  • Să nu exagerez cu cumpăratul cărților - nope, am o listă care zice că m-am ales cu 65 de cărți noi anul ăsta
  • Goodreads goal: 40 books - am citit 36, deci nu
Și am avut și o listă de cărți pe care voiam să le citesc în 2016. Cele colorate sunt cele pe care le-am citit.


Clubul Mefisto de Tess Gerritsen
Păcătoasa de Tess Gerritsen
Petru cel Mare de Henri Troyat
În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami
Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan
Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio
Patul lui Alienor de Mireille Calmel
De neînvins de Laura Hillenbrand
Dragonul majestății sale de Naomi Novik
Dans dans dans de Haruki Murakami
Emma de Jane Austen
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami
A feast for crows de George R.R. Martin
A dance with dragons de George R.R. Martin
Grotesc de Natsuo Kirino
Eroi fără voie(antologie)
Rudolf de Habsburg de Christine Mondon
Cavalerul celor șapte regate de George R.R. Martin
Ultima privire  de Adina Speteanu
The heiress's knight de Monica Ramirez
Delirul încapsulat de Florin Pîtea
În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
Saga reginelor de Jean des Cars
Zona Zero de Lavinia Călina
Cerneală și sânge de Cristina Czeller
Crux de Șerban Andrei Mazilu
Magic&Madness de Șerban Andrei Mazilu
Limbo de Șerban Andrei Mazilu
Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett
Saga dinastiei de Habsburg de Jean des Cars
Second life de S.J. Watson
Podul spionilor de Giles Whitell
The Martian de Andy Weir

Scris
  • să ajung înapoi la pasiunea aia pe care am avut-o atâta timp - nope

Altele

  • Să încep masterul, de preferință la buget - yep
  • Keep learning french - nope
  • Să încerc să mă calmez! Să nu mă mai agit din toate prostiile - am rezistat până pe la sfârșitul lui iulie, deci să zic că da, pentru că la mie asta se cheamă progres
  • Să continui să particip la evenimentele care mă interesează - yep
  • Dacă voi putea, să mai încerc cu echitația - o să zic că da, chit că am fost la doar două lecții

2017

Blog

  • mi-ar plăcea să fiu încă aici, ar fi drăguț să pot marca șapte ani de blog
  • dacă aș putea posta măcar cât am făcut-o în 2016, adică pe la 100 de postări, eu una voi fi mulțumită


Cărți

  • să citesc 30 de cărți.
  • am de gând să încerc să citesc cât mai multe din cărțile pe care deja le am înainte de a cumpăra altele. Știu că nu e chiar așa grav, pentru că sunt cărți, dar ar cam trebui să le și citesc. Dacă aș citi măcar 30 din cărțile pe care le am deja, până la finalul anului, voi fi mulțumită.
  • vreau să am ca prioritate, dacă voi vrea să cumpăr cărți, pe cele ale autorilor români, continuările seriilor pe care le-am început, și autorii care deja știu că îmi plac.

Altele

  • să rămân la buget la master
  • să încerc în continuare să fiu calmă
  • să încerc să mă țin de echitație, poate ajung la mai mult de două ședințe
  • să economisesc niște bani
  • să continui cu franceza
Happy new year!