duminică, 15 ianuarie 2017

Achiziții(48)

Am strâns câteva cărți noi în ultimele câteva luni, și m-am gândit că e momentul să mai scriu o astfel de postare. Și am și două cărți pentru Kindle, mi-am propus să îl mai folosesc.
  • Sceptrul și sângele de Jean de Cars. Am rămas în urmă cu romanele lui istorice, dar sper să ajung să le citesc la un moment dat, chiar îmi place cum scrie.
  • Last to fold de David Duffy. Pe asta am luat-o de la Cruxmas fair and party, fără să știu ce e până nu am scos-o din ambalaj, dar sună totuși destul de bine, cred că e ceva ce mi-ar putea plăcea. 
  • Central Park de Guillaume Musso. Dacă și cartea asta a lui mă dezamăgește, renunț la autor. Totuși, mai am o mică speranță, având în vedere ce am citit pe Goodreads.
  • Povestea Vienei de Jean des Cars. Cum ziceam, chiar îmi place cum scrie, plus că am avut ocazia de a primi autograf de la autor pe cartea asta! 
  • The fountainhead și Atlas shrugged de Ayn Rand. De fapt, eu voiam Atlas Shrugged, pentru că mi-a fost recomandat și de când am citit rezumatul tot am zis că vreau să o citesc, și am luat ambele cărți pentru că erau într-un box set, iar separat nu le-am mai văzut de mult. Nu am putut rata ocazia.
Iar pe kindle am așa:
  • Conan the barbarian complete collection de Robert E. Howard. Pentru că după ce am citit nuvela publicată de editura Crux, am intrat de curiozitate pe Amazon și avea un preț super ok, nu am putut să rezist. 
  • Sherlock Holmes complete collection de Sir Arthur Conan Doyle. O am în format fizic, dar e mare și incomod de citit, mai ales la metrou. Tot pe Amazon am găsit versiunea, care la momentul ăla era gratuită. Acum o pot citi oriunde.

Asta e tot ce am adunat în ultimele luni. Iar lista mea de cărți pe care trebuie să le citesc nu se prea micșorează...
Anyway, ar trebui să fac un bookshelf tour, că mi-am propus să fie anual, dar încă nu mi-am dat seama cum să îl fac, pentru că am peste 240 de cărți și nu vreau să scriu fiecare titlu, că ar dura prea mult. Urmează, imediat ce dau de cap problemei.

duminică, 1 ianuarie 2017

2017 resolutions

M-am tot gândit la dacă să continui să scriu postări de genul, adică în care să fac o recapitulare a goalurilor pe care am vrut să le ating în 2016, și dacă am reușit sau nu, și apoi să spun ce aș vrea să realizez în 2017. Și, nu știu, poate că de vină sunt toate videourile de pe youtube, dar am decis să scriu totuși postarea asta, de ce nu? 
O să fie o postare mult mai scurtă decât anii trecuți, am decis să schimb un pic formatul.

2016

Blog
  • Grow in the way I do things - zău dacă mai știu ce am vrut de fapt aici, deci nu
  • Să postez pentru că am ceva de zis - yep
  • Să postez constant - să zicem
Cărți

  • Să nu exagerez cu cumpăratul cărților - nope, am o listă care zice că m-am ales cu 65 de cărți noi anul ăsta
  • Goodreads goal: 40 books - am citit 36, deci nu
Și am avut și o listă de cărți pe care voiam să le citesc în 2016. Cele colorate sunt cele pe care le-am citit.


Clubul Mefisto de Tess Gerritsen
Păcătoasa de Tess Gerritsen
Petru cel Mare de Henri Troyat
În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami
Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan
Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio
Patul lui Alienor de Mireille Calmel
De neînvins de Laura Hillenbrand
Dragonul majestății sale de Naomi Novik
Dans dans dans de Haruki Murakami
Emma de Jane Austen
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami
A feast for crows de George R.R. Martin
A dance with dragons de George R.R. Martin
Grotesc de Natsuo Kirino
Eroi fără voie(antologie)
Rudolf de Habsburg de Christine Mondon
Cavalerul celor șapte regate de George R.R. Martin
Ultima privire  de Adina Speteanu
The heiress's knight de Monica Ramirez
Delirul încapsulat de Florin Pîtea
În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
Saga reginelor de Jean des Cars
Zona Zero de Lavinia Călina
Cerneală și sânge de Cristina Czeller
Crux de Șerban Andrei Mazilu
Magic&Madness de Șerban Andrei Mazilu
Limbo de Șerban Andrei Mazilu
Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett
Saga dinastiei de Habsburg de Jean des Cars
Second life de S.J. Watson
Podul spionilor de Giles Whitell
The Martian de Andy Weir

Scris
  • să ajung înapoi la pasiunea aia pe care am avut-o atâta timp - nope

Altele

  • Să încep masterul, de preferință la buget - yep
  • Keep learning french - nope
  • Să încerc să mă calmez! Să nu mă mai agit din toate prostiile - am rezistat până pe la sfârșitul lui iulie, deci să zic că da, pentru că la mie asta se cheamă progres
  • Să continui să particip la evenimentele care mă interesează - yep
  • Dacă voi putea, să mai încerc cu echitația - o să zic că da, chit că am fost la doar două lecții

2017

Blog

  • mi-ar plăcea să fiu încă aici, ar fi drăguț să pot marca șapte ani de blog
  • dacă aș putea posta măcar cât am făcut-o în 2016, adică pe la 100 de postări, eu una voi fi mulțumită


Cărți

  • să citesc 30 de cărți.
  • am de gând să încerc să citesc cât mai multe din cărțile pe care deja le am înainte de a cumpăra altele. Știu că nu e chiar așa grav, pentru că sunt cărți, dar ar cam trebui să le și citesc. Dacă aș citi măcar 30 din cărțile pe care le am deja, până la finalul anului, voi fi mulțumită.
  • vreau să am ca prioritate, dacă voi vrea să cumpăr cărți, pe cele ale autorilor români, continuările seriilor pe care le-am început, și autorii care deja știu că îmi plac.

Altele

  • să rămân la buget la master
  • să încerc în continuare să fiu calmă
  • să încerc să mă țin de echitație, poate ajung la mai mult de două ședințe
  • să economisesc niște bani
  • să continui cu franceza
Happy new year!

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Leapșă: 2016 review

Asta e a treia postarea de final de an pe care o scriu, sper să fie și ultima :)) Inițial am vrut să o scriu ca în ultimii doi sau trei ani, dar nu mi-a plăcut deloc cum a ieșit, apoi am vrut să fac leapșa cum era ea anul trecut, iar apoi am văzut varianta asta a lepșei, pe care mi-a pasat-o și mie Ghanda și mi-a plăcut mai mult decât cea de anul trecut, cu 15 întrebări. 
Merci, Ghanda! :)

1) Câte cărţi ai citit în 2016? 
Am citit 36. Goal-ul de pe Goodreads era de 40, iar la anul o să scad numărul pentru că după doi ani la rând în care nu am atins numărul, e clar că așa cum stau lucrurile acum nu prea am cum să citesc 40 de cărți într-un an. Jobul și masterul îmi ocupă destul de mult din timp.

2) Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită? 
Ufff, greu. O să o menționez pe cea care mi-a apărut prima dată în minte când m-am gândit la asta, anume Regatul sufletelor pierdute de Ana-Maria Negrilă. Așa cum am scris și în recenzie, romanul acesta are tot ce mi-aș putea eu vreodată dori de la o carte!

3) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2016? 
Nu știu dacă e dintr-o carte sau nu, dar din toate citatele pe care le-am adunat anul ăsta, acesta ar fi preferatul meu:
"Here’s to the ones who are not brilliant. Here’s to the people who question the very purpose of their existence, like I do. To the ones who feel like they do not belong, to the ones who feel they were born in the wrong century, in the wrong galaxy. Those who are full of insecurities, worries, doubts and fears. Those who feel crippled with paranoia and trapped in a meat coated skeleton.
There are people like you and me, equally messed up, their souls equally complex and bruised. They too spend Sunday afternoons gazing at clear blue skies, trying to connect to their real self, looking for something to free them, to save them, waiting for miracles while sipping coffee. These people too are lost like you and me, their minds wandering aimlessly through forests and alleys, and places and countries, hoping to make sense of their own existence, hoping to be significant. Trying desperately to love themselves with the self-love they are told is the only cure, but failing miserably, horribly.
So, on those evenings when your body and soul seem like two separate entities, when you feel exiled from the home within your own heart. Know, I have been there too and it will be okay, it will get better. It has to, right?"


—Kopal

4) Care carte citită în 2016 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare? 


Dintre cele două cărți cărora le-am dat doar două stele pe Goodreads, o să zic Outlander de Diana Gabaldon. E cu atât mai dezamăgitor cu cât primele 300 de pagini chiar mi-au plăcut, dar apoi a luat-o repede la vale și de fapt ultimele 200 de pagini nu le-am mai citit, că am aflat de o chestie care se întâmplă la final și am zis că eu nu pot să mai îndur cartea asta. Înțeleg că se petrece în vremuri nu prea fericite și toate cele, dar chiar trebuia ca totul să se termine cu un fel sau altul de abuz sexual???

5) Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău? 
Deși sunt foarte tentată să aleg atelierele de confecționat povești ale editurii Crux, o să zic totuși că cel mai mult mi-a plăcut întâlnirea cu bloggerii organizată de Ghanda în decembrie. L-am ales pe cel din urmă din simplul motiv că timida din mine s-a simțit mult mai în largul ei decât de obicei, ceea ce a fost minunat, for a change. Nu am nicio explicație bună de unde diferența, deși nu foarte mare între cele două, dar o să continui să merg la ambele.  

6) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2016? 
Eternal sunshine of the spotless mind. Destul de ciudat filmul în timp ce îl urmăream la televizor într-o seară, dar nu am putut să îmi dezlipesc ochii de la ecran, iar eu nu prea mă mai uit la TV de câțiva ani. De altfel, filmul ăsta e pe lista mea de filme preferate.

7) Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2016 pentru tine? 
Agitație. Nu știu, a fost un an ciudat, s-au întâmplat tot felul de lucruri la care eu nu m-aș fi așteptat. Practic, mie personal nu mi s-a întâmplat nimic rău, dar s-au întâmplat chestii în jur și mereu lucrurile rele atârnă mai greu decât alea bune. Și aici nu mă refer la nimic din ce s-a întâmplat în exterior, ăla e cu totul alt subiect.

8) E vreun moment de anul acesta pe care nu vrei să-l uiţi? 
Momentul în care mi s-a spus că am fost acceptată pentru un job care nu mai era pe perioadă determinată. Așa fericită ca atunci nu am fost prea des.

9) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2016? 
Dintre toate, ce mai importantă pentru mine ar fi aceea de a mă calma. Starea zen și calmă m-a ținut până pe la sfârșitul lui iulie, ceea ce tot ce un pas înainte pentru mine.

10) Scrie o dorinţă pentru anul 2017. 
Mi-ar plăcea ca la final să pot spune că am mai multă încredere în mine, cât de puțin. Asta e o problemă a mea care mă enervează și aș vrea să remediez. Nu știu cât de achievable e chestia asta, dar mi-ar plăcea măcar să încerc.

miercuri, 28 decembrie 2016

December wrap-up

Știu că practic mai sunt trei zile până la finalul lunii, dar sunt sută la sută convinsă că nu voi mai termina nicio carte, o să scriu mai jos de ce.
În decembrie am citit următoarele cărți:

  1. Războiul pulberii negre(Temeraire #3) de Naomi Novik. Nu e volumul meu favorit din serie, mai ales că am senzația că mai mult a fost un roman de trecere. Dar m-am bucurat totuși să îi urmăresc din nou pe Laurence și Temeraire și sunt în continuare curioasă să văd ce vor face mai departe. 4/5
  2. Conan Barbarul:  o vrăjitoare se va naște de Robert E. Howard. Recunosc că nu aș fi crezut că voi citi vreodată Conan Barbarul. Nu am niciun motiv bun, dar nu credeam că voi ajunge să îl citesc. Nu o să scriu o recenzie, pentru că e o nuvelă, dar chiar mi-a plăcut. Iar Conan îmi amintește de glumele cu Chuck Norris, că mi se pare genul ăla de personaj care poate face orice, indiferent de situație. Recunosc de asemenea că după ce am citit nuvela, în traducerea celor de la Crux Publishing, am cumpărat colecția completă în varianta kindle de pe Amazon, că era ieftină și nu m-am putut abține... 4/5 
  3. Fata cu toate darurile de M.R. Carey. Nu credeam că îmi va plăcea vreodată o carte cu zombie, dar totuși asta mi-a plăcut, chiar destul de mult! Mi-a plăcut cum s-a desfășurat acțiunea, mi-a plăcut mereu de Melanie, iar finalul mi s-a părut deprimant. Recomand cartea asta, eu cred că merită citită. 4/5
În decembrie am început să citesc și Șaman de Kim Stanley Robinson, dar am cedat pe la pagina 170, de plictiseală. Am înețeles că e o carte despre viața omului din epoca de gheață, dar nu s-a întâmplat absolut nimic care să îmi mențină interesul pentru cele 170 de pagini. 

Motivul pentru care sunt convinsă că nu voi mai termina nimic luna asta este pentru că m-am apucat de Sherlock Holmes. Și e o carte imensă, are 1400 de pagini. Plănuiesc să mai citesc și altceva între poveștile lui Sherlock, că sigur la un moment dat o să vreau și altceva. Dar chiar mi-era dor de Sherlock, iar până acum chiar îmi place destul de mult. Și abia aștept sezonul patru din serial!

luni, 26 decembrie 2016

"Fata cu toate darurile" de M.R. Carey

Ideea de zombi, pe mine una nu m-a atras niciodată. Se poate să fie prejudecăți, dar niciodată nu am fost atrasă de orice are legătură cu subiectul, și când am început să citesc cartea asta am fost destul de sceptică și de convinsă că nu o să îmi placă. M-a luat prin surprindere, în mod plăcut, cu toate că poate nu a fost cea mai fericită idee să o termin de Crăciun. Finalul ăla...
Într-un viitor nu foarte îndepărtat, omenirea nu arată deloc bine. Din cauza unei ciuperci(nu o să încerc să scriu cum se numește, că nu am reușit să citesc calumea numele niciodată) cumva modificate, majoritatea populației a fost transformată în flămânzi, iar cei care au mai rămas s-au împărțit în două grupuri. Pe de o parte, există armata, și apoi junkerii, care sunt oameni neinfectați cărora le pasă doar de supraviețuire. Dar nu toți flămânzii sunt la fel, iar descoperirea unor copii care nu au fost afectați la fel de parazit ca toți ceilalți, oferă speranța că poate un leac există. Melanie este unul dintre acești copii, care în fiecare zi este dus într-o sală de clasă pentru lecții.
Ce nu reușesc să înțeleg este de ce nicăieri pe cartea asta nu se menționează că e vorba de zombi. Am citit și rezumatul cărții apărute în SUA și nici acolo nu se zice exact despre ce e vorba. Nu mă deranjează că în cartea propriu-zisă durează ceva până se spune că despre asta e vorba, dar, nu știu, mi-ar fi plăcut să aflu de pe copertă că e vorba de zombi.
Sunt încă surprinsă de cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Nu pot compara cu alte cărți de gen, că e doar a doua pe care o citesc pe subiectul zombi, dar asta mi-a plăcut mult mai mult decâ cealaltă, cu toate că a fost destul de deprimantă la final. Cred că cel mai mult mi-a plăcut modul în care a abordat problema, și cum a explicat de ce omenirea a ajuns așa, și cum au apărut flămânzii. Mie una partea științifică, să îi zic așa, din spatele situației în care se află omenirea mi s-a părut că stă bine în picioare, și a fost interesant că am ajuns să aflăm mai multe detalii pe parcurs, o dată cu personajele principale.
Și că veni vorba de personaje, Melanie mi-a plăcut, chit că putea fi și ea înfricoșătoare la un moment dat. Dar mi s-a părut simpatică, și mi-a plăcut să o urmăresc, mai ales în contrast cu Sergentul Parks, Helen Justineau, Caldwell și junkeri. E interesant mai ales că toți o consideră pe Melanie un monstru, în condițiile în care ei îi pasă mai mult de soarta celor menționați mai sus, decât le pasă junkerilor de ei. Și mi-a plăcut să văd și cum părerile celor din jur despre Melanie s-au schimbat treptat în timp ce povestea progresa.
E adevărat că de altfel povestea nu are un ritm foarte alert, dar eu una nu m-am plictisit nicio clipă, pentru că mereu a existat ceva care să îmi mențină atenția, plus că voiam să aflu răspunsul pe care îl căuta doctorul Caldwell: ce îi face pe acești copii diferiți de restul flămânzilor? Da, am aflat răspunsul, care a fost un alt lucru care m-a luat prin surprindere. Nu m-am așteptat deloc la concluzia la care a ajuns Caldwell, și ideea mi s-a părut chiar deprimantă. Nu e neapărat un final extrem de trist, dar mă așteptam la ceva mai vesel, sau speram la un final mai fericit decât cel pe care l-am primit.
Nu știu dacă aș recomanda cartea tuturor, dar cred că merită cu siguranță să i se dea o șansă, e o povestea chiar interesantă și acum sunt curioasă ce altceva a mai scris autorul.

duminică, 25 decembrie 2016

Positive notes on 2016

Anul 2016 nu a fost chiar cel mai fericit pentru mine. Dar am văzut videoul ăsta și m-am gândit că e o idee bună să fac și eu așa ceva. Nu am reușit să găsesc 16 lucruri, dar chiar și așa eu cred că sunt suficiente și mă bucur că am reușit să fac o listă cu lucruri care m-au făcut fericită în 2016. Încerc din greu să rămân optimistă, iar lista asta chiar cred că ajută, iar mie nu-mi trebuie nici mult pentru a fi fericită.
  1. Am găsit un job pe perioadă nedeterminată care îmi place.
  2. Am intrat la buget la masterul pe care mi-l doream.
  3. Am participat la Atelierul SFF 3; a fost o experiență interesantă și mă bucur că am putut participa.
  4. Am descoperit Onenote, care are tot ce mi-aș putea dori de la o aplicație care imită un notebook.
  5. Am fost calmă și zen până prin iulie, adică mai mult de jumătate de an, ceea ce e un pas înainte pentru mine.
  6. Cred că stau mai bine din punct de vedere al timidității. Da, încă mai am mult de lucru, dar așa cum se spune: one step at a time.
  7. Am găsit un centru de echitație care îmi place. Poate reușesc să ajung mai des.
  8. Sunt sănătoasă. Am avut o mică spaimă anul asta, dar sunt bine.
  9. Blogul e încă viu.  Știu că postez tot mai rar, dar la cât de aglomerat a fost anul ăsta pentru mine, faptul că am reușit să postez de cel puțin cinci ori pe lună mie mi se pare o realizare.
  10. Am ieșit mai mult din casă și am cunoscut mai mulți oameni decât până acum.
  11. Am avut norocul de a cunoaște mulți oameni minunați anul ăsta.
  12. Am reușit să ajung la Gaudeamus, deși la un moment dat am crezut că nu voi reuși, mai ales din punct de vedere al fondurilor.
  13. Am avut ocazia de a participa la lansarea a două cărți în prezența lui Jean des Cars. Şi am acum în bibliotecă o carte semnată de el.
  14. Am început să îmi mai dau seama ce e important şi ce nu e, care lucruri au miză şi concomitent care anume nu au şi pentru care nu ar trebui să mă agit atât de mult pe cât o făceam.
  15. Am ajuns la Lisabona. Și mi-a plăcut foarte mult experiența!

duminică, 18 decembrie 2016

Atelier de confecționat povești fantastice #10

În cadrul Cruxmas fair & party, a avut loc o nouă ediție a atelierului de confecționat povești fantastice organizat de editura Crux Publishing. Tema atelierului a fost Moș Crăciun pentru o zi.
La petrecerea de Crăciun a tuturor zeităților, în care toți aduc un cadou pentru șeful cel mare, în cazul ăsta Zeus, două dintre zeități uită. Drept pedeapsă, Zeus le dă sarcina de a ajuta o persoană care va trebui să fie Moș Crăciun, să ducă toate cadourile. În limita abilităților lor, bineînțeles.
După mai multe sugestii, cele două zeități alese au fost:
- zeul penei de curent: Panait Beznă, care e orb de altfel
- zeița coșarilor: Geta Pămătuf, sau Pufi pentru prieteni
Iar cel care trebuie să devină Moș Crăciun este domnul Toma Vasilescu, de 45 de ani, bețiv de meserie, cu patru clase terminate, și vânzător de ziare. Cele două zeități ajung la el pentru că îi confundă casa care arde ca pe un semn de la Zeus că el e cel ales. Casa a explodat din vina celor de la Distrigaz. Domnul Vasilescu de altfel are tendința de a dramatiza, mai puțin atunci când i-a explodat casa, pentru că se aștepta ca ceva de genul să i se întâmple la un moment dat. El locuiește în cartierul Rahova.
După ce s-a stabilit cum e cu personajele, de data asta în loc ca cei care doresc să scrie povestea, ea a fost începută de cineva, care a spus câteva fraze, iar apoi a fost pasată următorului pentru a continua.
Mereu mi s-au părut distractive poveștile care ieșeau din jocurile alea de pe forumuri în care fiecare adăuga o propoziție, iar în cazul ăsta s-a întâmplat exact la fel. E amuzant de urmărit un personaj beat, cum e convins de două zeități să fie Moș Crăciun în schimbul reconstruirii casei lui și a două sticle infinite de tărie(nu mai știu exact ce tărie era, dar nu contează). Și apoi să îi urmăresc pe cei trei încercând să încropească un plan care să funcționeze și pe Toma Vasilescu livrând cadourile la primele două case. Doar până aici a fost creată povestea de cei prezenți(minus eu, că e mai fun de urmărit totul).
Așa cum s-a spus și la atelier, de aici nu a ieșit niciodată o poveste serioasă. Mereu se termină cu personaje care mai de care mai ciudate, și de care ți se face și milă la un moment dat, și cu o poveste care tinde spre ridicol, dar care are suficientă logică la final cât să nu fie prea exagerată. Are aici Dan Rădoiu grijă ca poveștile să nu deraieze prea mult, ceea ce e un lucru foarte bun.
Mă bucur că am găsit motivația de a ieși din casă pentru a participa, mi-ar fi părut rău să îl ratez, mai ales că de fiecare dată se râde foarte mult și nu am plecat niciodată de la un astfel de atelier fără un zâmbet mare pe față.