marți, 31 decembrie 2013

Goodbye 2013

Inițial, postarea asta fusese scrisă sub altă formă, dar mi se părea complet anapoda, deloc organizată, așa că am decis să o modific după modelul văzut aici, cu câteva mici modificări ca să se potrivească mai bine cu ceea ce vreau eu să zic.

Tot nu-mi vine să cred că s-a terminat și anul 2013, deși mă gândesc la asta de cel puțin o săptămână. La sfârșitul anului trecut am avut fix aceeași senzație. Tot atunci am făcut o listă de mici dorințe pentru 2013, pe care am reușit să le ating și pe care le puteți citi aici.

Deci acum voi vorbi despre câteva lucruri care mi s-au întâmplat în 2013 și câteva dorințe pentru 2014.

2013
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Blog:
Sunt fericită de faptul că m-am ținut în continuare de el și că am postat constant, adică măcar o dată pe săptămână, asta când nu am reușit să postez zilnic, pentru că nu am avut mereu idei sau suficient timp.
Acum am cam așa: 658 de postări, peste 44.500 de vizualizări, 681 de comentarii și 70 de persoane care mă urmăresc. Ceea ce e mai mult decât aveam anul trecut, și aici mă refer la persoanele care îmi urmăreau blogul. Mulțumesc tuturor!

Cărți:
Conform recenziilor de pe blogul meu, am citit anul ăsta 53 de cărți, ceea ce este mai mult decât mă așteptam. Iar aici am inclus doar cărțile pe care le-am terminat, nu și cele la care am renunțat pe parcurs, pentru că așa mi se pare corect.
Un alt lucru pe care vreau să-l menționez aici este că dintre cele citite, nu cred că am cumpărat jumate, ceea ce pentru mine e bine, pentru că mi-am propus să nu exagerez la capitolul cărților cumpărate, că nici nu am așa mulți bani pentru a-mi permite asta.
Dintre cărțile citite, 21 au fost în limba engleză, adică aproape jumate, ceea ce mi se pare foarte bine.
Tot aici ar fi de menționat că mi-am lărgit orizonturile în ceea ce privește genul de cărți pe care le citesc, pentru că acum îmi plac și cele istorice.

Topul cărților citite în 2013:
  1. The book thief de Markus Zusak
  2. Înainte să adorm de S.J. Watson
  3. Avem un zoo de Benjamin Mee
  4. Sissi de Jean des Cars
  5. The final empire de Brandon Sanderson

Scris:
Pentru că ăsta e un hobby foarte important pentru mine, trebuia inclus. Cred că am început să scriu acum patru ani. Deci, am reușit să reduc din numărul poveștilor începute de la patru la două, ceea ce mi-a făcut viața mult mai ușoară. Adică, am mai terminat de scris două povești, iar dintre ele, una a avut destul de mult succes pe Wattpad, ceea ce a contat mult pentru mine, să știu că anumitor persoane le place ceea ce m-am chinuit eu să scriu.

Altele:
  • am devenit mai încrezătoare în propriile forțe
  • sunt mai optimistă
  • mi-am descoperit un nou hobby: puzzle
  • Pufi :D
E drept că contextul în care a ajuns să facă parte din familia noastră nu e tocmai cel mai fericit, dar voi privi partea bună a lucrurilor, anume că bunica e mult mai veselă de când cu el.
  • în sfârșit mă simt mulțumită cu mine însămi
2014
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Blog:
  • să continui să postez constant
  • să postez pe subiecte diverse, nu doar unul singur, așa cum am făcut până acum
  • să continui să îl îmbunătățesc acolo unde simt că ar trebui
Cărți:
  • dacă s-ar putea, aș vrea să citesc măcar cu o carte în plus față de anul ăsta; nu îmi voi seta un număr de cărți pe care vreau să le citesc
  • să citesc mai multe cărți istorice
Cărți la care vreau neapărat să ajung în 2014:
  1. Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
  2. Tronul de cleștar de Sarah J. Maas
  3. Destine pierdute de Adina Speteanu
  4. The hero of ages de Brandon Sanderson
  5. Casa scorpionului de Nancy Farmer
  6. Inheritance de Christopher Paolini
  7. The man in the iron mask de Alexandre Dumas
  8. Cântul vrăjitoarelor de Mireille Calmel
  9. Conflicte care au schimbat lumea de Rodney Castleden
  10. Un atlas al dorințelor zadarnice de Anuradha Roy
  11. Reflecții asupra revoluției franceze de Francois Furet
  12. Nisipurile Sakkarei de Glenn Meade
  13. Albastru de safir și Verde de smarald de Kerstin Gier
  14. Mai puternic decât frica de Marc Levy
  15. Ucenicul și Păcătoasa de Tess Gerritsen
  16. Celelalte volume din seria Melania Lupu de Rodica Ojog-Brașoveanu
  17. Alexandra de Anna Vary(dacă apare în 2014, ceea ce sper să se întâmple)
Scris:
  • să nu mai am mai mult de două povești începute
  • să le termin pe cele actuale
  • să îmi îmbunătățesc stilul de a scrie, pentru că mereu e loc de mai bine
  • să nu renunț la acest hobby
Altele:
  • să continui să fac tot ceea ce îmi place
  • să mă simt în continuare bine în propria piele
  • să îmi găsesc o slujbă la vară

Cam atât ar fi și cred că e suficient. 
Oricum, anul 2013 a fost pentru mine unul destul de bun, acum că mă gândesc la tot ce s-a întâmplat.

Și un citat frumos de sfârșit de an:
Ceea ce nu îmbrățișăm nu putem vindeca, ceea ce nu iubim nu putem cunoaște, ceea ce nu acceptăm nu putem înțelege, ceea ce nu prețuim nu putem avea...

Un an nou fericit tuturor!

luni, 30 decembrie 2013

"Confesiunile unei iubărețe" de Michelle Cunnah

Încă o carte despre care am sentimente ușor contradictorii. Și nu e pentru că ar fi fost o carte rea. Dar să o iau de la început.
Cartea asta prezintă povestea lui Rosie. Pare că totul merge destul de bine în viața ei, până la o strângere de fonduri de Crăciun, unde lucrurile nu merg tocmai bine, iar apoi la câteva zile după Crăciun iubitul ei, Jonathan, se desparte de ea printr-un mesaj lăsat pe robotul telefonic. În același timp, întâlnește un străin arătos și simpatic, dar nici el nu e chiar așa cum pare.
Mda, rezumatul nu e chiar cel mai bun, dar nu știu cum să-l scriu altfel fără să îl umplu de spoilere.
Cartea asta mi-a plăcut cam în proporție de 70-80%, mai exact până aproape de final. A fost o carte destul de amuzantă, adică Rosie făcea ce făcea și ajungea în niște situații nu foarte amuzante pentru ea, dar pentru cititor da. Ori din cauza mamei sau a bunicii ei, care mi s-au părut atât de simpatice, în condițiile în care cunosc pe cineva care se apropie ca și personalitate de una din ele; ori din cauza companiei ei și a clienților mai ciudați, sau din multe alte motive. Chiar m-am distrat citind-o, cu toate că personajul verișoarei ei, Elaine, e un tip de persoană de o răutate pură, deși nu am reușit să înțeleg exact de ce este așa, dar nu mai contează.
Și chiar mi-a plăcut de acel străin misterios, serios. Era așa simpatic și amuzant și așa mai departe. Asta până să aflu mai multe despre el. Iar apoi, când am aflat întreaga poveste... pur și simplu a părut un pic cam mult, adică aș fi putut crede totul până la un punct, iar acel punct a fost ușor depășit.
Iar finalul ăla a fost exact ce te-ai fi așteptat să fie după tot ce se întâmplase. Și nu m-ar fi deranjat asta, pentru că am văzut suficiente filme cu genul ăsta de final, doar că aici, din cauza unui alt detaliu menționat abia atunci, a fost un pic cam mult. Și îmi plac finalurile fericite, serios, doar că ăsta m-a lăsat un pic rece. Nu atât finalul în sine, ci modul în care s-a desfășurat el, dacă înțelegeți ce vreau să zic.
Aș recomanda totuși cartea, pentru că în cele din urmă e amuzantă și era exact ceea ce aveam eu nevoie să citesc, și e ușor de citit. Dacă vreți ceva nu foarte serios și cu happy-end, atunci probabil v-ar plăcea cartea asta.

Oldies but goodies

Mersi Ale Criss pentru leapșă :)

1. Care sunt filmele tale vechi preferate și pe care le-ai urmări încontinuu, indiferent de noile apariții și de ce?
Hmm, păi ar fi Dirty dancing, Ghost, și alte filme vechi nu prea mai știu, dar astea două chiar mi-au plăcut.

2. Asculți trupe sau cântăreți vechi? Și dacă da, ce trupe? Pot fi trupe/cântăreți care fie au cântat doar în perioadele părinților noștri sau care au fost fondate pe atunci și încă mai cântă.
În principiu, eu oricum ascult mai mult trupe/cântăreți vechi, pentru că muzica asta modernă nu mă impresionează. Ca exemple: Michael Jackson, Voltaj, Tina Turner, Abba, Queen și mulți alții.

3. Stilul vestimentar. Dacă ar fi să alegi între stilurile anilor vechi și noile stiluri, pe care le-ai alege?
Personal, îmi plac genul ăla de rochii care se purtau pe la 1800, în perioada lui Sissi, deși știu că erau incomode. Îmi plac, cu toate că nu cred că aș suporta să port așa ceva, eu de obicei mă îmbrac casual, e mai comod.

4. Suntem obișnuiți cu noile cărți care apar în fiecare zi, unele bune, altele mai puțin bune. Și în general acestea ne plac mult mai mult decât cele vechi, clasicele, fie ele românești sau nu. Dar există vreo carte veche, pe care obișnuiau să o citească părinții voștri și care v-a plăcut și vouă?
Jane Eyre e una din cărțile mele preferate, deși mereu uit cine a scris-o :)) Altfel, ar mai fi Și dacă mâine va veni de Sidney Sheldon, Cișmigiu et comp, și cărți scrise de Agatha Chrstie și Rodica Ojog-Brașoveanu.

Dau leapșa mai departe următorilor: SabryyGhandaAlexandra și oricui ar mai vrea să o facă.

duminică, 29 decembrie 2013

Puzzle

Povestea e cam așa: mama a cumpărat un puzzle de 500 de bucăți pe care avea de gând să-l facă și apoi să cumpere o ramă și să-l transforme în tablou. Și s-a apucat ea să-l facă, iar eu neavând nimic mai bun de făcut m-am gândit să o ajut puțin. Și după am continuat, pentru că e relaxant.
Acum, eu nu am făcut puzzle la viața mea. Știu că de obicei mi le făcea fratimiu pentru că eu nu aveam răbdare. Doar că de data asta a fost altfel, deși nu îmi pot da seama exact de ce.
Ca să nu o mai lungesc, la un moment dat lucram la puzzle și eu și mama și ne-a acompaniat și tata la un moment dat și sora lui. A fost tare amuzant, și am terminat de făcut puzzle-ul în trei zile. Majoritatea l-am făcut eu și mama, care nu avem nicio treabă cu genul ăsta de lucruri, deci e bine :D
Rezultatul:

miercuri, 25 decembrie 2013

Leapșă: All I want for Christmas

Mersi, Ale Chris pentru leapșă :)

1) Ce personaj fictiv ați vrea să vă lase Moșu' sub brad?
Ăăăh, greeeuuu. Cred că pe Aneke din Ultima vrăjitoare din Transilvania. Da, e o persoană mai... excentrică, ca să zic așa, și un pic rea, dar pe mine m-a fascinat încă de început și mi-ar plăcea să o cunosc.

2) Ce personaj vrei să săruți sub vâsc?
Ok, aici voi trișa, și voi alege un personaj creat de mine, pentru că din cei din cărți nu cred că mi-ar mai plăcea chiar atât de mult dacă ar trebui să fac asta. So, eu îl aleg pe al meu Ryan, pentru că personajul principal din povestea asta seamănă cel mai mult cu mine and because of reasons. Is this choice weird? I hope not.

3) În scrisoarea pentru Moș Crăciun, care sunt cele cinci cărți pe care vrei să le primești? 
  • Mai puternic decât frica de Marc Levy
  • Regatul umbrelor de Leigh Bardugo
  • Paper towns de John Green
  • Oamenii cărții de Geraldine Brooks
  • Hoțul de cărți de Markus Zuzak(am citit-o pe kindle, dar ar fi drăguț să o am în bibliotecă)

4) E Secret Santa la Hogwarts. Ce vrei să primești?
Orice de la magazinul fraților Weasley, ăia doi sunt geniali!

5) Ai șansa să petreci o zi cu personajele dintr-o carte și actorii care le interpretează în adaptarea cinematografică. Care ar fi acelea?
Cei din The book thief, pentru că asta a ajuns să fie una din cărțile mele preferate și deși încă nu am văzut filmul, pentru că nu apare la noi decât în februarie(T_T), din trailer pare că o să îmi placă foarte mult.

6) Ce creatură fictivă ai vrea să îl înlocuiască pe Rudolph și să o întâlnești pe acoperiș?
Un elf, just because.

7) Care vor fi cele 10 personaje pe care le vei invita la petrecerea de ajunul Anului Nou?
Kelsier, Vin, Breeze(Mistborn: The final empire), Aneke, Lorena, Mathias, Alexandra(Ultima vrăjitoare din Transilvania), Sophie și Jena(Hex Hall), Kat(Heist society).

8) Ce personaj ar fi un Moș Crăciun ideal?
În lipsă de idei mai bune, voi zice Dumbledore.

Dau leapșa mai departe următorilor: ChuckyCioburi de viseLarisa PapyAdryCori și oricui mai vrea să o facă :)

Crăciun fericit!

luni, 23 decembrie 2013

"The well of ascension(Mistborn #2)" de Brandon Sanderson

Hmm... am sentimente contrarii legate de cartea asta. Mai ales pentru că primul volum mi-a plăcut foarte mult și aveam așteptări mari de la al doilea și nu prea le-a atins. Dar să încep cu începutul.
Acțiunea din cartea asta are loc la un an de la cele întâmplate în The final empire, și practic prezintă faptul că toți se străduiesc să mențină regatul în picioare, în principiu Luthadel, dar e greu când două armate vor să le ia orașul din mâini. Iar prin toate astea, se întâmplă și niște lucruri mai ciudate, paranormale, în lipsa unui cuvânt mai bun.
Motivul principal pentru care cartea asta m-a dezamăgit un pic e faptul că în încercările grupului și al lui Elend de a face ca regatul să funcționeze și ca totul să fie cât mai drept, se ajunge la destul de multă politică, care mie nici nu îmi place și pe care nici nu o înțeleg.
Apoi, ar fi faptul că personajul meu favorit e mort, iar fără el nimic nu mai e la fel, iar asta se observă mult în carte, ceea ce în cele din urmă devine destul de enervant. Da, e trist că tocmai personajul ăla a murit pentru cauză și mi-a lipsit în timp ce citeam, dar în același timp cred că mai bine treceau odată peste, pentru că ceea ce e făcut e bun făcut și nu prea mai avea rost să se gândească chiar atât de mult la ce ar fi făcut el dacă ar fi fost acolo.
Recunosc că majoritatea cărții e plictisitoare, iar personajele ajunseseră să mă cam calce pe nervi, dar mă bucur că am rezistat până la final. E drept că i-a luat cam mult cărții, dar în cele din urmă cred că a meritat să mă chinui să o termin. Nu aș fi putut prevedea acel final, iar acum chiar sunt curioasă de cum anume au de gând să rezolve întreaga problemă care a apărut.
Acum, trebuie să vorbesc de personaje, pentru că nu pot să nu. În primul rând Elend. Da, ca personaj devine mult mai interesant și se schimbă pentru a face față noilor îndatoriri, ceea ce am apreciat. E drept că la un moment dat devenise ușor plictisitor, dar și-a revenit până la final. Despre Vin zic doar atât: și-a pus prea multe întrebări mai pe tot parcursul cărții. Cât despre ceilalți, au avut momente când mi-au plăcut și momente când m-au sâcâit, dar în cele din urmă a fost ok.
La final, ceea ce mi-a schimbat părerea despre carte în bine a fost faptul că am înțeles de ce a fost nevoie de toată acea politică și toate celelalte lucruri care m-au cam băgat pe mine în ceață în timp ce citeam. M-am gândit la asta, și cred că fără acele lucruri, cartea asta nu ar fi fost la fel. Da, cred în continuare că a fost cam plictisitoare, dar din moment ce asta a avut un scop, pot să trec un pic peste faptul că a fost prea multă politică.
În final, i-am acordat patru stele pe Goodreads, because of reasons. Nu la fel de bună ca primul volum, dar nici groaznică nu a fost și chiar sunt curioasă ce anume se va petrece în ultimul volum al acestei trilogii.

vineri, 20 decembrie 2013

"Let it snow" de John Green, Maureen Johnson și Lauren Myracle

Simt nevoia să zic următorul lucru: asta e prima carte în limba engleză pe care o citesc pe care chiar o am în bibliotecă; restul sunt pe kindle. Poate că de fapt nu e mare lucru, dar pentru mine e.
Să continuăm. Asta e o carte care conține trei povești care se desfășoară în perioada Crăciunului, scrise de cei trei autori menționați în titlu. Și cum fiecare are alt mod de a scrie, voi vorbi despre fiecare poveste în parte, dar pe scurt.

The Jubilee Express de Maureen Johnson
Jubilee se trezește nevoită să plece la bunicii ei, în Florida, în ajunul Crăciunului, dar pe drum trenul este oprit din cauza unei furtuni de zăpadă, iar de aici totul ia o întorsătură neașteptată.
Chiar mi-a plăcut povestea asta. Sigur, e ușor ridicolă dacă stai să te gândești la asta, dar are spiritul acela al Crăciunului în ea, iar eu în perioada asta tind să accept anumite lucruri mai ușor. A fost o poveste foarte drăguță și ușor de citit, doar puțin previzibilă, iar pe mine m-a făcut să zâmbesc.

A Cheertastic Christmas Miracle de John Green
Asta e de departe favorita mea din cele trei. Aceasta urmărește trei prieteni, doi băieți și o fată, care, pe furtuna de zăpadă de afară, încearcă să ajungă la locul unde muncea un alt prieten de al lor, pentru că acolo sfârșiseră niște majorete, mai exact cele din trenul în care se afla și Jubilee. Și evident că lucrurile nu puteau merge perfect, nu?
Mi-au plăcut mult personajele din povestea asta, au fost amuzante și unite în încercările lor de a ajunge la destinație și pur și simplu am zâmbit cam pe tot parcursul poveștii. A fost așa drăguță.

The Patron Saint of Pigs de Lauren Myracle
La asta nu am rezistat foarte mult. Încă din primul capitol mi-a fost clar că nu o să-mi placă. Adică, personajul principal din povestea asta e atât de... egoistă, că nu am putut suporta și m-a enervat foarte tare că tot ea se plânge după ce că era clar că fusese vina ei. După primele două capitole și un pic din al treilea am sărit la ultimul și mă bucur că am făcut-o. Pentru că în el toate personajele din cele trei povești de întâlnesc din întâmplare și chestia asta creează o scenă foarte drăguță. Oricum, nu simt că am pierdut cine știe ce pentru că nu am citit întreaga poveste, iar singurul lucru care a făcut-o să fie mai puțin oribilă a fost acel ultim capitol.

Per total e o carte foarte drăguță de citit mai ales în perioada Crăciunului. Două din trei povești chiar au fost foarte drăguțe și amuzante, deci eu una mă bucur că am cumpărat cartea asta. 

joi, 19 decembrie 2013

The hobbit: the desolation of Smaug

Dacă ar fi să descriu filmul ăsta în doar două cuvinte, ele ar fi următoarele: PREA LUNG! Adică, serios, înțeleg că fac o carte de aproximativ 300 de pagini în 3 filme, din motive evidente, dar totuși un film care durează 3 ore e deja cam mult.
Nu cred că mai știți, dar în recenzia primului film am zis că mi-a plăcut foarte mult, cu toate că nu am înțeles anumite chestii, pentru că nu știam mai nimic despre lume și așa mai departe și că voiam să citesc cartea. Ei bine, am citit cartea, care a fost chiar drăguță după ce m-am prins ce vrea povestea de fapt. Și acum că știu cartea, filmul, ăsta cel puțin, m-a enervat groaznic. Da, cred că actorii s-au descurcat foarte bine, și da, cred în continuare că toate efectele au fost foarte bine făcute. Dar povestea deviază atât de mult de la carte și au fost adăugate atâtea chestii care nu aveau nicio legătură cu povestea în sine, după părerea mea, încât am ieșit din sală cu senzația că tot ce au vrut producătorii a fost să obțină cât mai mulți bani de la fanii cărților lui J.R.R Tolkien. Poate greșesc, dar asta e impresia mea.
La final, am plecat de la cinema cu o mare durere de cap, și la propriu, și la figurat. Ca să nu mai zic că la un moment dat mă plictisisem groaznic. Au stricat o poveste chiar drăguță prin ce au făcut, asta fiind opinia cuiva care a citit cartea înainte.
Aș putea continua să mă plâng în legătură cu filmul ăsta, dar aș începe să dau spoilere, și nu vreau asta, că după m-aș lungi prea mult.
Concluzia ar fi că a fost prea lung și în cele din urmă mie nu mi-a plăcut din motivele enumerate mai sus. 

miercuri, 18 decembrie 2013

Mici miracole cu chibrituri

Fotograful rus Stanislav Aristov creează mini-sculpturi din foc folosindu-se doar de chibrituri pe care, în prealabil, le cioplește și le asamblează în diferite forme.
„Prima mea sculptură din chibrituri s-a născut din întâmplare pe când mă gândeam la o lucrare pentru un concurs fotografic. Și, în timp ce priveam flacăra, am început să mă gândesc cum aș putea reprezenta viața. Există o ardere a trecutului, fumul amintirilor care dăinuie și partea neatinsă de foc a chibritului, reprezentând viitorul. Iar focul este viața.”

marți, 17 decembrie 2013

Frozen

Am parte de unul din acele momente în care nu îmi pot găsi cuvintele pentru a scrie o recenzie, fără niciun motiv de altfel. Dar trebuie să scriu chestia asta, nu mă simt eu bine până nu o fac.
De când vreau să văd filmul ăsta. Nu mai aveam răbdare, cred că am văzut trailerul de enșpe mii de ori. Și l-am văzut în sfârșit! Sunt așa fericită.
Povestea e cam așa: în regatul în care are loc acțiunea, că nu i-am reținut numele, se ajunge la ziua încoronării noii regine, Elsa, motiv de foarte mare bucurie însă pentru sora ei, Anna, pentru că asta înseamnă că va cunoaște în sfârșit oameni noi. Ele au fost destul de izolate de lume din cauza puterilor Elsei. Doar că, în noaptea aceea, ceva nu merge cum trebuie, iar secretul este descoperit, iar Elsa, speriată, fuge. În același timp, dezlănțuie, fără să vrea, o iarnă permanentă în regat. Iar acum Anna vrea să o găsească și să îndrepte împreună totul.
Chiar mi-a plăcut. Mai ales mesajul pe care vrea să-l transmită, anume cât de importantă e familia și prietenia. În apropierea Crăciunului mai ales îmi place să văd filme care au asta ca mesaj, e o preferință a mea.
Personajul meu preferat e clar Anna. Mi s-a părut așa simpatică și veselă și optimistă, deși afectată cumva de viața destul de singuratică de care a avut parte, și toate cele. Totuși, nu pot spune că s-ar fi descurcat rău în situația dată. Un alt personaj care mi-a plăcut mult e Olaf, care e un om de zăpadă. Are câteva replici în film care m-au atins direct în inimă. Pentru un om de zăpadă e destul de... uman, în lipsa unui cuvânt mai bun. Și bineînțeles și Elsa intră în categoria personajelor care mi-au plăcut. Mai ales pentru că a fost foarte clar cât de mult ține la sora ei și cât de mult își dorește să o protejeze, indiferent ce implică asta. Deși, mi-a părut destul de rău pentru ea, pentru că a avut parte de niște chestii nu tocmai plăcute.
Singurul lucru care m-a deranjat a fost finalul, care mi s-a părut ușor forțat. Apărut prea ușor după tot ceea ce s-a întâmplat în film și toate cele, dar asta nu e suficient pentru a-mi strica părerea generală despre film. Este unul destul de reușit, mi-au plăcut efectele folosite, mai ales pentru ceea ce putea Elsa să facă cu magia aceea pe care o avea.
Eu îl recomand.

luni, 16 decembrie 2013

Nou la mine în bibliotecă(18)

Nu mai zic nimic, că nici nu mai știu ce aș mai putea spune... Principalul motiv pentru care le-am luat era că le-am găsit destul de ieftin, zic eu, din experiențele mele de până acum.

Deci:
Tronul de cleștar de Sarah J. Maas
Pentru că a fost ieftină în Cora și am auzit multe lucruri bune despre ea și pare a fi ceva ce mi-ar plăcea.

Let it snow
Nu mai scriu autorii, că sunt trei și se pot citi și pe copertă. 
Tot am zis că citesc și eu ceva de John Green, iar The fault in our stars stă prin kindle de câteva luni și nu cred că mă voi apuca de ea prea curând. Iar asta e cu povești în perioada Crăciunului, deci m-am gândit că va fi ceva mai vesel.

duminică, 15 decembrie 2013

Văzute prin diverse locuri(3)

Nu am mai făcut de mult o astfel de postare, deci m-am gândit că era momentul.

Ăsta e un glob foarte haios pe care l-am văzut în Mall. Nu știu alții, dar eu nu am mai văzut ceva asemănător până acum.
Nu știu cât de bine se vede, dar alea primele trei sunt niște tigăi foarte mici, mi s-au părut și amuzante la ce dimensiune aveau :))
Și asta e o cană în formă de Moș care mi s-a părut atâât de drăguță :x

miercuri, 11 decembrie 2013

Citate

"Niciodată în viață n-am învățat ceva de la o persoană care a fost de acord cu mine."
Dudley Field Malone, avocat american

"La ce lucrez acum? Îmi pregătesc remarcile spontane."

Winston Churchill (1874-1965), prim-ministru englez

"Este mult mai ușor să te lupți pentru niște principii decât să trăiești după ele."
Alfred Adler (1870-1937), doctor și psiholog austriac

"Secretul unei căsnicii fericite continuă să rămână un secret."
Henry Youngman (1906-1998), violonist englez

"Omul este singura creatură care refuză să fie ceea ce este."
Albert Camus (1913-1960), scriitor, filozof și jurnalist francez

"Un studiu cuprinzator realizat de poliție arată că nicio femeie nu și-a împușcat soțul în timp ce acesta spăla vasele."
Earl Wilson (1907-1987), jurnalist american

"Oamenii raționali încearcă să se adapteze lumii înconjurătoare.
Oamenii iraționali încearcă sa adapteze lumea înconjurătoare la ei înșiși.
Este clar, deci, că schimbarea lumii nu poate veni decât de la oamenii iraționali."
George Bernard Shaw, dramaturg irlandez
"Banii nu aduc fericirea, dar fiecare vrea să se convingă de asta pe cont propriu."
Zig Ziglar, publicist american

"Angajații care muncesc stând jos sunt mult mai bine plătiți decât angajații care muncesc în picioare."

Ogden Nash, poet american
"Nu uit niciodată un chip, dar în cazul tău aș face bucuros o excepție."

Groucho Marx, actor american
"Ficțiunea este obligată să țină seama de posibilitățile existente.

Adevărul - nu."
Mark Twain, scriitor american

"Încrederea este acel sentiment pe care îl ai înainte de a înțelege exact cum se prezintă problema."

Anonim
"Diferența între ficțiune și realitate? Ficțiunea are sens."

Tom Clancy, scriitor american
"Persoana care știe va avea întotdeauna o slujbă.

Iar persoana care nu știe va fi întotdeauna șeful primeia."
Diane Ravitch, profesor american

"E greu sa accepți o critică, mai ales atunci când ea vine din partea unui prieten, a unei rude, a unei cunoștințe sau a unui străin."

Franklin P. Jones- din pacate, identitatea lui Franklin P. Jones nu este clară.

"Lumea este împărțită în oameni care fac lucruri mărețe și în oameni care își atribuie meritele. Încearcă să faci parte din prima categorie - concurența este infinit mai redusă."
Dwight Morrow, diplomat american

marți, 10 decembrie 2013

"Cinder(The lunar chronicles #1)" de Marissa Meyer

Inițial, am vrut să pun aici recenzia pe care am scris-o în engleză pentru Goodreads, dar apoi m-am gândit să o scriu totuși și în română, că doar blogul e în română.
Atunci când am decis să citesc cartea asta știam două lucruri despre poveste: că e o repovestire a lui Cenușăreasa, în care ea e cyborg, și ceva despre un prinț Kai, care ar fi fost foarte simpatic. Acum, nu știu exact cum să fac un rezumat al poveștii ăsteia, pentru că ea urmărește de fapt trei chestii: în primul rând pe Cinder, care încearcă să-și dea seama cine e de fapt după anumite evenimente care se petrec în viața ei, povestea de dragoste dintre ea și prințul Kai și un război dintre cei de pe Terra și cei de pe Luna, un regat cu niște oameni mai deosebiți, și încercările prințului și a celorlalte națiuni de a face pace cu regina lor, dar fără să facă exact ce vrea ea, iar la mijloc există și o boală care decimează populația de pe Pământ și la care se încearcă să se găsească leac.
Povestea asta ar fi putut fi una foarte bună, dar din păcate nu a fost și voi explica și de ce, pe cât posibil fără spoilere. 
Dar mai întâi, vă voi spune ce mi-a plăcut: premisa, faptul că Cinder e în jur de 37% android și că poate face niște chestii care mie mi-au plăcut foarte mult, apoi Iko, și... cam atât.
Ok, acum să explic de ce cartea asta m-a dezamăgit atât de mult. Voi face o listă:
1. Am zis mai devreme că povestea e practic formată din trei părți. Și asta nu ar fi fost o problemă dacă cartea ar fi fost mai lungă. Așa cum a fost, niciuna din cele trei părți nu a fost suficient de aprofundată, și exact când mă obișnuiam cu una din ele, se trecea brusc la alta, ceea ce nu a făcut decât să creeze confuzie și a fost și enervant pentru mine.
2. Personajele care chiar nu mi-au plăcut, și voi vorbi aici doar despre cele două personaje principale. Despre Cinder nu am o părere bună deloc, pentru că la final mi s-a părut pur și simplu... well, stupid. Adică există o situație în care i se spune clar că dacă e văzută de o anume persoană, o să sfârșească moartă și ea în loc să stea potolită se duce la palat și e văzută chiar de respectiva persoană, nu voi da detalii. Dar serios? Serios?! Cât despre prințul Kai... m-a lăsat indiferentă.
3. Asta cred că m-a deranjat cel mai mult, și anume faptul că povestea este foooarte previzibilă. Adică, din primele o sută de pagini, chiar mai puțin, mie mi-a fost foarte clar care anume va fi acel mare plot twist de la final, și care personaje vor muri și am avut dreptate. Sigur, au existat și anumite chestii care m-au luat oarecum prin surprindere, dar erau chestii minore, care nu au cum să compenseze pentru celelalte. 
Recunosc că pe la 70% din carte m-am plictisit și am sărit la ultimul capitol, ca să aflu și eu care e acel mare cliffhanger de care se plângea lumea pe Goodreads. Ok... pot să înțeleg de ce era lumea supărată, dar pe mine toată chestia m-a lăsat cu un mare sentiment de... meh.
Povestea asta a avut foarte mult potențial, care din păcate pe mine m-a dezamăgit. Nu cred că voi citi celelalte volume prea curând, parcă nu merită. Există încă o posibilitate să o fac, dar doar dacă mă voi plictisi și nu voi avea nimic mai bun de făcut.

luni, 9 decembrie 2013

Profunde

Numai făcând sport în fiecare zi poţi muri sănătos.
Fără sprijinul medicilor, bolile nu ar avea randament atât de ridicat.
Fără pasiune, inteligenţa e o moară de vânt spânzurată în vid.
Să lăsăm posterităţii cuvinte, nu vorbe.
Când vom fi conduşi de cei drepţi vom fi deja în ceruri.
Şi ochii trebuie să fie curaţi. Dar mai ales privirile.
Lasă duşmanii să se înalţe. Ca să-i vezi cât sunt de mici.
Un proverb poate cântări mai mult decât un tratat de filozofie.
Viitorul nu a fost nicicând altceva decât paradisul promisiunilor.
Omul a învins cosmosul. Trebuie să se mai lupte cu sine însuşi.
Pentru unii, viaţa este numai deşert. Pentru alţii - doar oaze.
Alta ar fi media de vârstă, dacă nu ne-am mânca reciproc zilele.
Din necesităţi de echilibru probabil nu putem admira pe unii, fără a urî pe alţii.
Nu te zbate să ajungi în pisc doar pentru a admira prăpastia.
Moneda cu cea mai cruntă devalorizare a fost întotdeauna sfatul.
Principalul izvor al nefericirii îl constituie comparaţia.
Redescoperirea bucuriilor simple ar salva omenirea de multe rele.
Când târâtoarele nu-ţi dau pace, nu ai încotro, trebuie să zbori.
Şi totuşi în om există mai mulţi nuferi decât nămol.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Words from books...(36)

Vorbele îmi vin mult mai ușor dacă îmi imaginez că cel care găsește foile astea îmi e prieten și că stăm laolaltă depănând amintiri despre vremurile de demult, iar moartea pare mult mai îndepărtată dacă ai un prieten bun lângă tine în încăpere.

Uneori mă întreb dacă așa o fi și viața de apoi. Într-o noapte ca asta, când ditamai obuzul îți găurește acoperișul, sau într-o altă noapte, când mi-o sta inima în loc și sângele mi-o îngheța în vene, mă întreb dacă ar putea fi așa, dacă m-aș putea trezi pe un câmp plin de umbre, îndreptându-mă spre lumina unui felinar ce strălucește într-un cort cald, unde să mă aștepte toți prietenii mei buni. Așa mă întreb uneori, și atunci mă trezesc în patul meu îngust, în casa mea cât o conservă de tinichea, pe întuneric și cu toate păturile căzute pe jos, și simt că în decursul unei singure nopți am îmbătrânit teribil.

Mă gândesc cu tot mai multă admirație la oamenii care scriu cărți, la felul în care înglobează descrierile ca tu să ai totul în fața ochilor, ca la cinematograf, dar toate astea mă depășesc.

Punem mâna pe o fărâmă de ceva bun și ne agățăm de ea, adunăm întruna, o punem la păstrare pentru bătrânețe și apoi, dintr-o dată, suntem prea bătrâni ca să mai putem să ne bucurăm de ea, pe urmă murim și pune vreun nenorocit mâna pe tot. În fiecare an se umplu mii și mii de sticle cu șampanie, poate chiar milioane, dar în cele din urmă toate vinurile bune se termină. Rămân doar câteva sute, apoi câteva zeci, pe urmă pur și simplu doar câteva, și la sfârșit rămâne una singură. Ultimele firimituri sunt întotdeauna prea prețioase ca să fie consumate - ultimele zile, ultimele firicele de cafea, ultimele clipe ale vieții, ultimele clipe de iubire -, așa că le adunăm pe toate laolaltă și le punem la păstrare într-o cutie de tinichea, crezând că le putem ține la infinit - și în felul ăsta le irosim. O sticlă de șampanie de pe un raft dintr-o pivniță este un lucru mort. Nu este păstrată, e pur și simplu irosită dacă nu se află în paharul unei femei frumoase. Pentru asta e făcută. Pentru asta e făcută viața. Uităm lucrul ăsta sau îl învățăm prea târziu.





Nu e incredibil cât de mult din viața noastră se scurge așa? Toate milioanele, miliardele de momente, din clipa în care intrăm în lumea asta urlând și târându-ne în patru labe și până când ieșim din ea tot urlând și târându-ne în patru labe, toate momente dintre aceste două strigăte de spaimă și regret... Câte dintre ele ni le amintim de fapt? În fiecare clipă soarele este la fel de cald, la fel de galben, cerul este la fel de albastru, norii, la fel de albi, trandafirii sunt tot atât de roșii, păsările cântă, bulgării de zăpadă zboară, femeile râd, fiecare farfurie de supă este la fel de fierbinte și de gustoasă ca următoarea, grajdurile vacilor miros la fel, iarba o simți la fel sub picioarele goale, iar orice altceva pe lumea asta de care te poți minuna e la fel de minunat de fiecare dată, așa că uităm să mai luăm aminte la ele, și, fără să ne dăm măcar seama, toate aceste momente dispar, se estompează și dispar fără urmă.

Nu contează ce se află chiar în fața ochilor noștri, contează ce vedem noi și nu contează care este adevărul, tot ce contează este ce alegem noi să credem.

Ştiam cu toţii că urmează să murim, dar pe de altă parte asta este povara groaznică pe care trebuie să o ducem încă din copilărie. Toată lumea moare, iar noi facem parte din toată lumea, aşa că vom muri cu toţii. Doar că nu acum, nu încă. Şi "nu încă" este o mare consolare. În spatele lui "nu încă" poţi să te ascunzi bine mersi. Nu Încă este o ţară care se întinde până foarte, foarte departe, chiar şi când micul ghişeu al vămii de la graniţa cu Republica lui Chiar Acum e la o aruncătură de băţ.

Timpul trecea. Întotdeauna trece. Fie că vrem să stea în loc, ca un moment de bucurie să poată dura la nesfârşit, fie că vrem să se grăbească, să treacă mai repede un moment dureros; fie că vrem să amânăm o despărţire grea, fie că ne dorim să vină Crăciunul cu o zi mai devreme, nimic nu schimbă trecerea timpului. Şi timpul trecea.

Dacă citești asta înseamnă că am murit de Andrew Nicoll

vineri, 6 decembrie 2013

Trist, dar adevărat

"… Hai că mă grăbesc.''



"N-am timp!" este, de departe, șlagărul vremurilor noastre. Și boala

oamenilor moderni care suntem.

N-avem timp de zâmbit sau de sperat, n-avem timp de clădit caractere sau
definitivat personalități, n-avem timp să fim curajoși, n-avem timp să ne
stăpânim propria viață. Avem timp doar cât să ne plângem că n-avem timp.

Trăim pe fugă, iubim pe fugă, nu ajungem bine într-un loc și deja ne gândim
la cum arată următorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteză,
toate se fac pe repede-înainte.  Unde e răbdarea de a contempla? Unde e
nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?

Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care să facă ele treaba în locul
nostru. Avem lifturi care ne urcă mai repede etajele. Avem becuri care se
aprind la o simplă bătaie din palme. Toate, menite să ne ușureze viața, să
ne ofere secunde prețioase. Și, cu toate astea, avem tot mai puțin timp. Ce
paradox fenomenal, nu credeți?

Mai trist este, însă, că nu trăim, iar ce n-am trăit la timp, spunea
Octavian Paler, nu mai trăim niciodată. Așadar, timpul trece și noi ne
trecem odată cu el... dacă nu facem o schimbare. În viața noastră, în
programul nostru, în lista de priorități.  Nu există soluții corecte sau
universale. Există doar oameni și alegerile lor.

Prin urmare, ești ceea ce ești datorită alegerilor pe care le faci și
fiecare alegere îți poate schimba viața în bine sau rău. Chiar și atunci
când nu alegi, de fapt ai ales să nu alegi. Fiecare alegere îți influențează
prezentul și viitorul, al tău și al celorlalți.

Și trebuie să alegem acel ceva care ne împlinește, care face să simțim
timpul ca trecut cu folos. Când vă dați seama cum se face asta, să mă
învățați și pe mine.

Așadar…
Vă doresc timp. Timp petrecut lângă cei dragi (și trecători), timp să vă
zâmbească sufletul, timp să munciți cu drag. Dacă nu găsiți timp pentru
toate astea, mai tăiați din timpul acela pe care-l petreceți încruntați sau
judecându-i pe alții. Sau ținând supărări cu zilele. Sau încercând să-i
schimbați pe ceilalți, în loc să-i acceptați așa cum sunt!

Dar, mai ales, vă doresc timp să (re)descoperiți ce e cu adevărat important
pentru voi. Cu cât mai repede, cu atât mai bine, căci, nu degeaba scria
Marin Sorescu,
"vine o vreme când trebuie să tragem sub noi o linie neagră și să facem
socoteala."

Și cine poate ști cât de devreme sau de târziu vine vremea noastră?


Vă doresc timp!

joi, 5 decembrie 2013

"Dacă citești asta înseamnă că am murit" de Andrew Nicoll

Prima dată când am văzut cartea asta în librărie a fost pentru că titlul mi-a atras atenţia, era şi greu să nu o facă, apoi am citit rezumatul de pe pe spate şi mi s-a părut interesant. Noroc cu reducerile de pe Libris, că altfel nu cred că mi-o luam pre curând.
Cartea este scrisă în forma unui jurnal, într-un fel. Cel care spune povestea este Otto Witte, un bătrân care stă în rulota lui şi îşi aşteaptă moartea, care este sigur că se va întâmpla curând deoarece el trăieşte în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Dar nu vrea să moară fără să lase nimic în urmă, aşa că se decide să scrie povestea despre cum el, fost acrobat de Hamburg, a reuşit în tinereţe să ajungă regele Albaniei.
Cartea nu a fost exact ce mă aşteptam să fie, şi voi explica asta imediat, fără spoilere. Voi zice mai întâi că mi-a plăcut, a fost o carte foarte drăguţă şi amuzantă, dar în care am găsit şi câteva citate foarte frumoase. Chiar nu mă aşteptam să găsesc astfel de pasaje într-o carte destul de caraghioasă de altfel. Acum, să revin la ceea ce ziceam mai devreme. A fost cumva diferit de ce mă aşteptam eu să fie în primul rând pentru că la un moment dat rămăsesem cu senzaţia că întreaga poveste seamănă de fapt cu un basm, ceea ce şi e din anumite puncte de vedere. Adică, la final mie îmi vine greu să cred că aşa ceva s-ar putea petrece într-adevăr, ceea ce nu mi se întâmplă prea des atunci când citesc o carte.
Partea care mi s-a părut mie cea mai interesantă a fost faptul că am descoperit la un moment dat că povestea e bazată oarecum pe fapte reale. Şi nu mă refer la circarul care ajunge rege, ci la faptul că acest Otto Witte chiar a existat şi el chiar spunea povestea asta, e drept poate puţin diferit faţă de cum e prezentată în carte. Dar mie chestia asta tot mi s-a părut interesantă. În cele din urmă nu se ştie dacă ceea ce povestea el era adevărat sau nu, dar asta e cu totul altă poveste.
Acum, despre personaje. Mie chiar mi-au plăcut toţi cei din grupul lui Otto, ceilalţi membri ai circului care pleacă cu el în aventura asta, cât şi unii dintre cei care le devin prieteni pe parcurs. Preferatul meu e clar Max, o persoană aşa specială ca el mi-ar plăcea şi mie să întâlnesc.
În cele din urmă, chiar mi-a plăcut destul de mult, mă bucur că am reuşti să mi-o cumpăr şi să citesc şi o recomand dacă vreţi să citiţi ceva uşor şi amuzant, cu nişte personaje foarte simpatice.

miercuri, 4 decembrie 2013

How to get over fictional characters

  1. You can’t
  2. You won’t
  3. You don’t
  4. Don’t even try
  5. Seriously, you can’t do it
  6. It’s impossible
  7. Stop trying

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

November wrap-up

Nu pot să cred că s-a terminat și luna noiembrie și că mai e o lună și se termină și anul 2013... Unde naiba a zburat timpul ăsta? Zău că de vreo doi ani încoace mi se pare că trec prea repede lunile. 
Dar urmează Crăciunul, care e sărbătoare mea favorită!
Deci:

1) Saga dinastiei Romanov de Jean des Cars
Mi-a plăcut, și mi s-a părut foarte interesantă, mai ales că nu știam nimic despre Romanovi înainte de a citi cartea asta. Recenzia aici.

2) Mistborn: The final empire de Brandon Sanderson
Mi-a plăcut atât de muuult, nu mă așteptam, mai ales că nu auzisem nimic despre ea înainte. Recenzia aici.

3) Dispariția de Tess Gerritsen
Mi-a plăcut premisa și modul în care s-a desfășurat ancheta, a existat destul de mult suspans, dar concluzia nu m-a mulțumit, a fost un pic exagerată. Recenzia aici.

4) Concert în memoria unui înger de Eric-Emmanuel Schmitt
Mi-a plăcut mult, e prima carte a acestui autor pe care am citit-o și aș vrea să mai încerc și altele scrise de el. Recenzia aici.

5) Roșu de rubin de Kerstin Gier
Pentru mine a fost puțin dezamăgitoare, dar per total a fost o carte drăguță. Voi citi și următorul volum din trilogie, sunt curioasă să aflu ce se va întâmpla în continuare totuși. Recenzia aici.

Astea ar fi și nu credeam că voi citi atâtea, deci eu una sunt destul de mulțumită, mai ales că am ajuns la concluzia, în urma recenziilor de pe blog, că în general citesc 3 sau 4 cărți pe lună.

miercuri, 27 noiembrie 2013

"Roșu de rubin(Culorile dragostei #1)" de Kerstin Gier

În familia lui Gwendolyn, anumite persoane se nasc cu o genă ce le permite să călătorească în timp, dar asta nu se poate afla decât la vârsta de șaisprezece ani, când persoana respectivă începe să călătorească în timp complet necontrolat și spontan. În familia ei toți știu că verișoara lui Gwendolyn, Charlotte, este cea care are acea genă. Doar că se descoperă că nu este deloc așa atunci când Gwendolyn este cea care călătorește brusc în timp. Iar acum ea trebuie să-i ia locul verișoarei ei într-un plan despre care nu știe mai nimic.
Am auzit despre seria asta prima dată acum câțiva ani, era un moment când toată lumea părea să o citească, dar am evitat-o pentru că, dintr-un motiv necunoscut, mereu am avut impresia că este o altă carte cu vampiri. Mda... se vede cât de bine informată eram, pentru că povestea nu are nimic de-a face cu vampirii. Apoi am citit câteva cărți ale acestei autoare, fără să știu că ea a scris seria, iar când mi-am dat seama, am cercetat mai mult problema și am vrut să citesc cărțile astea, pentru că celelalte mi-au plăcut. Iar aici mai trebuie să spun că întotdeauna trebuie să citesc măcar câteva capitole din o carte a lui Kerstin Gier înainte de a reuși să îmi dau seama că îmi va plăcea, habar nu am de ce.
Din păcate, asta nu s-a întâmplat și în cazul ăsta. Adică, la început, după primele trei capitole sau cam așa, începuse să mi se pară interesantă. Dar după aceea pur și simplu a luat-o în jos. Iar după ce trecusem de jumătatea cărții încă mă întrebam unde vrea să ajungă de fapt povestea asta. Primeam tot felul de explicații pe parcurs, dar pe mine nu m-au mulțumit complet, adică parcă mai mult mă băgau în ceață decât mă ajutau să înțeleg de ce era Gwendolyn atât de importantă și care era toată faza cu acei călători în timp și lista poate continua. O altă chestie ar fi că toată lumea părea să vorbească mai tot timpul, mai puțin Gwendolyn. E drept că la un moment dat, mai spre final, și-a mai revenit, pentru că a fost introdus un personaj care mie mi s-a părut interesant, doar că în cele din urmă nu aflăm mare lucru nici despre el. Iar la final am rămas cu impresia că povestea nu a dus nicăieri, pentru că totul pare să se termine foarte brusc. Iar asta nu mi-a plăcut, deși m-a convins să citesc și următorul volum, poate-poate aflu și eu care e acel mare secret care a tot fost menționat atâta.
Acum, personajele. Gwendolyn chiar nu mi-a plăcut, adică i-a lăsat pe ceilalți să decidă mereu în locul ei, excepție făcând un anume eveniment, ceea ce nu mi se pare suficient. Nici de Gideon nu mi-a plăcut, a fost prea îngâmfat și un mare știe-tot, iar chestia de la final a fost pur și simplu instalove, ceea ce mă sâcâie rău de tot. Singurul personaj care mi s-a părut într-adevăr simpatic a fost Leslie, cea mai bună prietenă a lui Gwendolyn. Ea mi s-a părut într-adevăr drăguță și inteligentă și o prietenă bună. Restul personajelor ori au apărut prea puțin, ori nu au fost descrise suficient, pentru gustul meu. Adică, Gwendolyn se presupune a fi personajul principal, iar cartea e din perspectiva ei, dar la final am rămas cu impresia că nu știu în continuare mai nimic despre ea.
Au existat totuși și părți bune, în primul rând premisa, apoi Leslie, despre care am povestit mai devreme, o anume abilitate a lui Gwendolyn, pentru care sper să primesc niște lămuriri până la finalul trilogiei, o mătușă a ei care mi s-a mai părut cât de cât simpatică, călătoriile în timp și acel conte despre care nu am aflat mai nimic, dar este misterios, iar asta mi-a atras atenția.
Nu pot să zic că nu mi-a plăcut deloc, dar m-a dezamăgit un pic, mă așteptam la mai mult. Cred că dacă aș fi citit cărțile astea acum câțiva ani concluzia ar fi fost cu totul alta, așa a fost totuși o carte drăguță, dar căreia i-au lipsit detaliile care ar fi făcut-o să fie mult mai interesantă. Sper totuși ca povestea să devină mai interesantă în următoarele volume.

luni, 25 noiembrie 2013

Words from books...(35)

Nu avea dreptate? Uneori forma salvează. Când dezordinea amenință, doar aparențele ne împiedică să nu ne prăbușim în haos; aparențele sunt puternice, ne țin, ne înlănțuie.

Viețile noastre sunt astfel create încât privirea pe care le-o aruncăm le face teribile sau minunate. Evenimente identice pot fi interpretate ca niște bucurii sau ca niște catastrofe.

Există destine asemenea unor cărți: lectura le conferă sens. Cartea închisă rămâne mută; nu va vorbi decât dacă va fi deschisă, iar limbajul pe care îl va folosi va fi al aceluia care se apleacă asupra ei, colorat de așteptările, dorințele, aspirațiile, obsesiile, violențele, tulburările lui. Faptele sunt ca frazele dintr-o carte. nu au sens prin ele însele, ci doar sensul care le este conferit.

Concert în memoria unui înger de Eric-Emmanuel Schmitt

duminică, 24 noiembrie 2013

"Concert în memoria unui înger" de Eric-Emmanuel Schmitt

Cartea asta am cumpărat-o într-un moment în care eram dispusă să citesc ceva de care nu am mai auzit până acum și mă bucur că am și momente de genul, pentru că altfel probabil că nu aș fi citit niciodată anumite cărți, care de altfel mă surprind în mod plăcut. Ăsta e cazul și pentru cartea asta.
Ea conține de fapt patru nuvele scurte, cam cincizeci de pagini fiecare, deși una este mai lungă, fiecare fiind despre alte personaje. Prima spune povestea unei criminale care fusese achitată, dar pe care un preot încearcă să o convingă să recunoască adevărul; a doua este despre un bărbat care muncește pe un vapor și care află că una din fetele lui a murit, fără să se menționeze însă care anume; a treia este despre doi băieți, muzicieni, a căror viață este schimbată brusc de o crimă; iar cea de a patra este despre soția unui președinte francez care plănuiește să se folosească de un anume secret pe care îl cunoaște pentru a se răzbuna pe acesta.
Cred că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta a fost mesajul pe care a vrut să-l transmită, sau cel puțin cel pe care l-am înțeles eu, și anume dacă oamenii se pot schimba sau nu, atunci când sunt puși în anumite situații și modul cum reacționează ei în respectivele situații.
Mi-a mai plăcut și faptul că fiecare personaj principal este foarte diferit de celălalt și că situațiile au fost diferite. Iar fiecare dintre ei își pun anumite întrebări, iar cel puțin eu chiar nu mi-am putut da seama ce anume vor decide în final.
Știu că este o traducere, dar nu pot să nu spun că mi-a plăcut stilul în care este scrisă cartea asta. Probabil că e cumva diferit de original, dar mie tot mi s-a părut interesant.
Recunosc că prima poveste nu prea m-a impresionat, deși a fost și aceea drăguță în felul ei, dar celelalte trei mi s-au părut mult mai interesante și frumoase, iar dacă ar fi să aleg care mi-a plăcut mai mult, aceea ar fi ultima, care are titlul O iubire la Elysee.
În concluzie, mie mi-a plăcut cartea asta, chiar mă bucur că am decis să o cumpăr și sper să mai am ocazia să citesc cărți ale acestui autor.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

The hunger games: Catching fire

O să zic de la început că nu îmi amintesc chiar tot ceea ce se întâmpla în carte, dar cred că aceasta a fost respectată destul de bine. Ceea ce mă face să fiu extrem de fericită, pentru că trilogia mi-a plăcut foarte mult, ceea ce încă mă uimește, pentru că subiectul e unul destul de ciudat totuși.
După primul film și ceea ce au făcut Katniss și Peeta, e clar că lucrurile nu se pot întoarce la modul în care erau înainte, pentru că nu toți cred povestea cu cuplul îndrăgostit, ci văd actul de sfidare pe care l-au făcut cei doi. Deci e clar că trebuie să existe consecințe, care nu întârzie să apară. Oamenii încep să se gândească din nou la revoluție, iar președintele Snow vrea să scape atât de acea revoluție, cât și de persoana care reprezintă cauza, adică Katniss.
Chiar mi-a plăcut, de la personaje, la modul în care s-a desfășurat acțiunea, la replici și până la efectele speciale. Nu prea știam la ce să mă aștept, adică trailerul arăta foarte bine, dar am mai văzut trailere frumoase și filme dezamăgitoare. Din fericire, ăsta nu a fost unul dintre ele.
Mi-a plăcut cum au arătat ideea aceea de speranță și revoltă pe tot parcursul filmului, și cred că ar fi avut același efect chiar și dacă nu aș fi citit cărțile înainte. Plus că mi-au dat lacrimile de câteva ori, sunt câteva scene destul de triste în filmul ăsta, nu îmi mai amintesc dacă erau și în carte, deși cred că și acolo am plâns la un moment dat.
Acum, mai trebuie să recunosc că, știind cum se termină, nu m-a ținut cu sufletul la gură, adică na, nu prea avea cum. Cu toate astea, scena de la final mi s-a părut foarte tare, cred că am așteptat scena aia tot filmul(nu voi zice care e). Și a fost la fel de tare pe cât îmi aminteam din carte, unde mă luase complet prin surprindere. Bine, și aici am rămas puțin surprinsă, pentru că nu mai țin minte toate detaliile.
Mai trebuie să spun că îmi place mult de Jennifer Lawrence, mi se pare o actriță foarte bună, se numără printre actrițele mele preferate, și nu doar pentru filmele astea, ci și pentru că am văzut-o jucând și altceva.
Recomand atât filmul cât și cărțile, mai ales cărțile, pentru că efectul mi se pare oricum a fi altul atunci când vezi totul chiar din perspectiva personajului principal.
L-ați văzut? Dacă da, cum vi s-a părut?

vineri, 22 noiembrie 2013

Nou la mine în bibliotecă(17)

Ok, luna asta m-am cam lăsat dusă de val. Ca să se știe, eu dau vina pe Libris! :)) Că nu cumpărasem decât două cărți de la Cărturești înainte să dau peste reducerile lor :))

Conflicte care au schimbat lumea de Rodney Castleden
Pentru că am descoperit recent că îmi plac cărțile istorice, nu am putut să nu o iau pe asta, mai ales că sună foarte interesant.
The man in the iron mask de Alexandre Dumas
Am citit Cei trei mușchetari când eram în generală, mi-au plăcut mult, dar din păcate După douăzeci de ani m-a plictisit. Daaar am văzut cartea asta în Cărturești și era 14 lei și e destul de groasă, nu am putut să zic nu, mai ales că până acum cărțile în engleză pe care le-am văzut nu erau sub 40 de lei.
Ne vedem pe net de Leslie Oren
Asta am luat-o mai mult pentru că suna ca o carte amuzantă și ușoară, plus că a fost ieftină, deci... Și mi-am dat seama abia când am primit-o cât de subțire e :))
Confesiunile unei iubărețe de Michelle Cunnah
Două colege au citit-o și au zis că le-a plăcut deci mi-am spus: de ce nu? Sună drăguț oricum.
Concert în memoria unui înger de Eric-Emanuel Schmitt
Recunosc că ceea ce mi-a atras atenția a fost titlul, apoi coperta și abia apoi rezumatul, dar chiar cred că va fi drăguță cartea asta.
Un atlas al dorințelor zadarnice de Anuradha Roy
Se aplică aceeași regulă cu cartea precedentă. Dar, dacă țin bine minte, acțiunea se petrece în India, ceea ce mie mi se pare interesant.
Reflecții asupra revoluției franceze de Francois Furet
Carte istorică, Franța, why not?
Dacă citești asta, înseamnă că am murit de Andrew Nicoll
Îmi doresc cartea asta cam încă de când am văzut-o prima dată în librărie, dar nu m-am putut convinge să plătesc acel preț pe ea, pur și simplu părea prea mult. Iar când am văzut-o la reduceri, nu m-am mai putut abține :D

Și apoi am mers și la Gaudeamus, care a fost cam dezamăgitor, dar am găsit ce voiam deci e ok.
Destine pierdute de Adina Speteanu
Am vrut-o neapărat, ăsta a fost și motivul principal pentru care am fost la Gaudeamus de fapt.
Casa scorpionului de Nancy Farmer
Asta nu era în plan, dar nu am găsit-o pe cea pe care o voiam și nu puteam să plec de acolo cu o singură carte(don't ask), așa că am luat-o pe asta, că tot am auzit de ea în ultimul timp.

Și poza de grup:

Mda... Un lucru e clar:  nu o să mai intru în nicio librărie o vreme :))