luni, 17 aprilie 2017

Leapșă: Cărți contemporane românești

Mulțumesc Ghanda pentru leapșă! :)

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?
Conform blogului, a fost Contesa Aneke de Anna Vary, pe numele ei real Cristina Nemerovschi. Sunt convinsă că asta e, pentru că am început să citesc autori români pentru că tot vedeam aceleași nume pe mai toate blogurile pe care le urmăream.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?
Monica Ramirez. Am citit zece cărți scrise de ea, și toate mi-au plăcut. 

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.
Uhm, aici e mai greu, pentru că de obicei nu urmăresc neapărat cuplurile din cărți. Dar primul cuplu care îmi vine în minte sunt Alex și Alina din seria Alina Marinescu de Monica Ramirez.

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?
Uhm... Sincer, sincer, nu am nici cea mai vagă idee.

5. Fantasy sau romance românesc?
Fantasy. Nu prea citesc romance pur, pentru că nu mi se pare cel mai interesant lucru, în schimb majoritatea romanelor conțin și o poveste de dragoste pe lângă toate celelalte elemente.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?
Știu că o să sune aiurea, dar depinde de poveste. Nu mă deranjează personal niciuna din cele două variante, mai ales dacă numele au sens în context. Bine, eu personal recunosc că încă mai trebuie să mă obișnuiesc cu numele românești în cărți, pentru că majoritatea cărților citite de mine până acum sunt scrise de autori străini.

7. Eroina preferată?
Știu că mă repet, dar nu pot să nu o aleg pe Alina din seria Monicăi Ramirez.

8. Ultima carte românească citită?
Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie. Cred că e una din cele mai amuzante cărți românești pe care le-am citit.

9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?
Habar nu am. Am mai multe cărți de autori români în bibliotecă încă necitite, dar nu aș ști să spun pe care îmi doresc să o citesc mai mult. Dacă aș putea citi toate cărțile în același timp ar fi perfect. La mine ceea ce decid să citesc depinde mult și de starea de spirit pe care o am la momentul respectiv.

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.
Mulțumesc că scrieți în continuare, într-o țară care poate nu vă apreciază suficient. Mie mulți mi-ați demonstrat că sunteți pe cel puțin același nivel cu scriitori din străinătate, și sper că veți continua să scrieți și să vă împărtășiți poveștile și cu noi, cititorii. 

duminică, 16 aprilie 2017

Mini recenzii filme(#2)

Am mai văzut câteva filme în ultimele luni despre care nu am ajuns să vorbesc pe blog, dar aș vrea totuși să spun măcar câteva cuvinte despre ele, deci s-ar putea ca genul ăsta de postări să mai apară pe aici. Nu am mereu atât de multe lucruri de spus despre un film, sau pur și simplu nu am timp să scriu despre toate, dar postările astea mă ajută cumva măcar să le menționez.
Da, îmi place să îmi dau cu părerea despre diverse lucruri.

Rogue one
Pe ăsta l-am văzut la finalul anului trecut, și chiar am vrut să scriu despre el, dar cumva nu am mai ajuns să o fac. Din ce îmi amintesc, mi s-a părut ok, dar The force awakens mi s-a părut totuși mai bun. Deși mi-a plăcut de Jyn ca personaj principal, și povestea ei, dar și relațiile pe care le-a format cu ceilalți, faptul că acest film ca și timeline se află între episodul III și IV mi s-a părut că a scăzut din intensitatea anumitor momente. Practic, oricum se știe ce s-a întâmplat după. Asta ar fi principala mea plângere cu privire la filmul ăsta, plus faptul că mi s-a părut un pic prea lung.
Altfel, mi s-a părut drăguț momentul cu Leya de la final și apreciez faptul că nu s-au creat plot holes pentru restul filmelor, am avut acolo câteva semne de întrebare, dar la cum s-a terminat filmul pentru eroi, totul e ok din punctul ăsta de vedere.


Assassin's Creed
Ăsta e un film pe care nu m-am așteptat să vreau să îl văd în cinema, dar mi-a plăcut trailerul și am zis să îi dau o șansă. A fost o dezamăgire. Singurul lucru care mi-a plăcut la filmul ăsta a fost acțiunea din perioada asasinilor, a avut multe lupte interesante, chiar mi-a făcut plăcere să urmăresc părțile respective.
În rest, mi s-a părut că filmul are multe probleme, de la faptul că toată metoda pe care o folosesc pentru a ajunge la evenimentele de acum 500 de ani(cred) mi se pare că nu are sens, la faptul că mărul ăla pe care îl voiau toți la final arată un pic prea tehnologic ca să fie atât de vechi. Și să nu uit că practic filmul nu are final.
Merge ca film de acțiune, dacă nu te gândești prea mult la detalii. Pe mine nu m-a convins.


Beauty and the Beast
Nici filmul ăsta nu mă așteptam să îl văd, dar am auzit foarte multe lucruri bune despre el. Ăh... nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, nu știu, dar cred că musicalurile nu sunt pentru mine. Mi-a fost simpatică Belle și apreciez că filmul rezolvă câteva probleme ale animației originale, dar... parcă ceva i-a lipsit.
Unele cântece mi s-au părut ușor exagerate, deși altele mi-au plăcut mai mult. Au fost câteva momente de-a dreptul înduioșătoare, și la final am avut inima cam în gât. Dar m-a dezamăgit vrăjitoarea la final, mi s-a părut că nu s-a ținut de cuvânt. Dar poate că sunt eu rea, recunosc și că basmele nu sunt preferatele mele.  


Power Rangers
Ăsta e un film care m-a surprins în mod plăcut. Eu am crescut urmărind diverse seriale cu Power Rangers la televizor, care nu erau neapărat cele mai reușite chestii, dar mie tot mi-au plăcut la vremea respectivă. Nu îmi puteam închipui cum vor adapta povestea pentru un film, dar chiar mi-a plăcut pentru ceea ce este.
Au fost câteva momente la începutul filmului, când îi întâlnim pe cei cinci adolescenți, în care nu am fost convinsă că filmul va reuși să mă convingă că ei chiar formează o relație suficient de puternică pentru a face ceea ce trebuiau să facă. Și, totuși, filmul chiar a reușit să facă asta. La final, chiar era clar de ce au ajuns să devine prieteni, date fiind condițiile. Sunt câteva momente mai clișeice, dar nu prea multe.
Iar lupta de la final chiar a fost reușită, chit că, na, ca în toate filmele de genul, sunt multe distrugeri care se întâmplă pe parcurs. Dar per total, mie chiar mi-a plăcut, mi-a întrecut așteptările.


Going in style
Și filmul ăsta m-a surprins în mod plăcut. Premiza unor pensionari, care decid să jefuiască o bancă, nu mi-a sunat ca ceva ce ar putea crea un film ok, dar m-am înșelat. E adevărat că dacă ar fi să stau să mă gândesc la toate lucrurile care nu ar fi trebuit să funcționeze, aș găsit destule, dar ca un film amuzant, de văzut într-o sâmbătă merge de minune.
A fost mult mai amuzant decât m-am așteptat, iar eu chiar m-am atașat un pic de ce trei bătrâni din film, mi-a părut un pic rău pentru ei. Și chiar mi-a plăcut modul în care au plănuit totul și cum au executat, nu m-aș fi așteptat să se descurce atât de bine.
Pentru o comedie, e chiar destul de reușită.

Astea ar fi momentan, nu am vrut să las să se adune prea multe.
Și, cum postez azi, vă urez tuturor un Paște fericit!

miercuri, 12 aprilie 2017

"A feast for crows(A song of ice and fire #4)" de George R.R. Martin

Mi-a luat mai mult decât mă așteptam să citesc al patrulea volum din serie, în sensul că am tot amânat să o citesc, pentru că îmi ia destul de mult timp să termin un volum din seria asta. Și deja în punctul ăsta devine tot mai greu să vorbesc despre cărțile astea pentru că povestea devine din ce în ce mai complexă.
E adevărat că volumul ăsta nu a avut atât de multă acțiune precum al treilea, dar a avut mai multe intrigi politice și tot felul de comploturi, iar în unele momente chiar trebuia să fiu foarte atentă ca să nu pierd ceva important. 
Cartea asta nu mi-a plăcut la fel de mult ca celelalte, dar asta e mai ales pentru că personajul meu favorit, anume Tyrion, nu apare deloc în volumul ăsta. Nu am înțeles exact cum a fost împărțită povestea, dar știu că restul personajelor(Tyrion, Daenerys, Bran etc) apar în volumul cinci al seriei, pe care sunt foarte tentată să îl încep, dar o să mă abțin pentru că am nevoie de o pauză de la serie momentan.
Cum nu prea știu cum aș putea vorbi despre ce se întâmplă în volumul ăsta, povestea devine din ce în ce mai încâlcită, voi vorbi despre personajele din perspectiva cărora vedem evenimentele. 
O perspectivă nouă care apare în volumul ăsta este a lui Cersei, ceea ce pot spune că m-a făcut să o văd un pic altfel. Adică, cred în continuare că e un pic sărită, dar mai tot ce face e pentru Tomen. Asta nu scuză nimic din tot ce complotează împotriva altora, cu mai mult sau mai puțin succes, dar e într-un fel drăguț de urmărit cât de mult ține la fiul ei. 
Jaime apare și în volumul ăsta, și mi-a plăcut că avem aici perspectivele celor doi frați, mai ales că sutn destul de diferiți, iar aici se vede altfel stadiul în care se află relația dintre ei, și modul în care evoluează. Mi s-a părut foarte interesant de văzut perspectivele destul de opuse pe care le au cei doi când vine vorba de conducerea regatului, să îi zic așa. 
Avem și perspectivele lui Arya și Sansa, iar aici Sansa chiar mi-a plăcut, spre deosebire de volumul anterior. Chiar mă bucuram când vedeam că următorul capitol e din perspectiva ei, se întâmplă lucruri interesante acolo unde se află ea, împreună cu Littlefinger, care e un alt personaj care pune la cale foarte multe lucruri. Și capitolele lui Arya mi-au plăcut, dar mi-ar fi plăcut dacă ar fi fost un pic mai multe, mai ales că vreau să știu foarte mult ce se va întâmpla cu ea mai departe.
Mai sunt câteva personaje din parte de Ironborn, care au capitole în carte, dar acelea mi s-au părut destul de plictisitoare, mai ales că personajele respective nu mă interesează prea mult. Înțeleg că Martin are un plan, dar anumite personaje tot nu mi se par interesante.
Brienne are și ea capitole în volumul ăsta, dar din păcate aici mi-au plăcut mult mai puțin decât mă așteptam. Principalul motiv este că ea primește misiunea de a o găsi pe Sansa, iar capitolele ei sunt plictisitoare pentru că cititorul știe deja unde e, plus că apar capitole din perspectiva ei și în volumul ăsta. Totuși, spre final, capitolele ei au devenit un pic mai interesante, mai ales că ajunge să întâlnească un anumit personaj care nu mă așteptam să apară aici.
Nici capitolele lui Sam nu sunt extrem de interesante tot până spre final, dar lui i se întâmplă câteva lucruri care mie mi-au captat atenția ceva mai mult decât capitolele lui Brienne. Înțeleg în ambele cazuri de ce au trecut prin toate evenimentele respective, dar tot nu a fost foarte interesant de citit la momentul când ajungeam la capitolele lor. 
În plus, mai urmărim și câteva personaje din Dorne, iar capitolele despre ele mi-au plăcut destul de mult, mai ales cele din perspectiva lui Arianne. Pe ea sper să o mai vedem la un moment dat, sunt curioasă cum se va termina întreaga aventură în care s-a băgat singură.
Sper că nu am ratat vreun personaj în toată înșiruirea asta. Per total, pot spune că mi-a plăcut volumul ăsta, și sunt curioasă acum să văd ce se întâmplă cu celelalte personaje, mai ales Tyrion. Și chiar și Daenerys sunt curioasă ce face, chit că țin minte că perspectiva ei nu mi s-a părut cea mai interesantă în volumele trecute. Dar are dragoni, și sper din tot sufletul să ajungă până la finalul seriei în Westeros.

luni, 10 aprilie 2017

Achiziții(49)

Mi-au ajuns și ultimele cărți pe care le-am comandat de pe Okian, așa că m-am gândit că e momentul să mai fac un book haul. Nu m-am așteptat să fie chiar atât de multe cărți într-o singură poză...
Nu, nu am cumpărat toate cărțile deodată, le adun cred că de pe la începutul anului. Sunt adunate din diverse surse: librării fizice, Elefant, Okian etc. 
O să încep cu cele din partea stângă, pentru că majoritatea sunt de pe Elefant. De obicei, șterg ofertele de la ei, dar într-o seară, de curiozitate, am intrat să văd ce oferte au și... mda, se vede rezultatul. Dar le-am luat la prețuri foarte bune.
Pentru că țin să citesc tot ce a scris Haruki Murakami, și citisem tot ce aveam de el în bibliotecă, trebuia să mai fac rost de stoc, așa că mi-am luat Salcia oarbă, fata adormită; La sud de graniță, la vest de soare și Elefantul a dispărut. Murakami e unul din autorii mei preferați, și o să fiu tristă când o să ajung la zi cu cărțile lui.
Cum sunt încă curioasă să văd ce mai scrie Lavinia Călina, mi-am luat cele două volume ale ei pe care încă nu le aveam, Renașterea și Blestemul zorilor. O să revin cu păreri, dar chiar sper să nu mă dezamăgească, mai ales volumul trei din Ultimul avanpost
Ultimele trei cărți din teanc sunt:
  • Kim de Rudyard Kipling. Am citit niște poezii scrise de el acum ceva ani și tot îmi zic că voi citi și un roman al lui, și am dat peste ăsta pe site.
  • Poarta vrăjitoarelor de Rodica Bretin. O tot văd de ceva timp, iar titlul mi-a atras mereu atenția, și am luat-o și eu în sfârșit, chiar sunt curioasă.
  • Furnica electrică de Philip K. Dick. Tot încerc să îmi lărgesc orizonturile pe genul SF, și știu că el e un autor pe care lumea tinde să îl recomande, plus că era la un preț incredibil.
Trecând la partea dreaptă, de la Final Frontier mi-am luat Inima dragonului de Mircea M. Țara și Amendamentul Dawson de Ciprian Mitoceanu. Abia aștept să le citesc pe amândouă, iar cartea lui Mircea Țara din ce am auzit de la alții pare să fie un fantasy exact pe gustul meu.
Am citit recent ultimul volum din seria Mistborn, iar cum cei de la Okian aveau reduceri, nu am putut rata ocazia de a mai cumpărat câteva cărți scrise de Brandon Sanderson, anume Warbreaker; Steelheart și The alloy of law. Cum am spus și în alt articol, eu pe Sanderson nu îl mai citesc decât în engleză, îmi place extrem de mult stilul lui. Și îl recomand oricui îi place genul fantasy! 
Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie l-am citit deja, și am scris despre el aici. Dacă aș fi și spus ceva la Clubul de lectură Nemira, unde a fost și autorul, aș fi fost și mai fericită, dar ce să-i faci? Oricum, mie chiar mi-a plăcut cartea.
Iar ultimele patru cărți sunt tot publicate de Nemira, anume antologia Femei periculoase, unde dacă nu mă înșel e și o povestire de Brandon Sanderson; Lunea începe sâmbăta de de Arkadi & Boris Strugațki, care pare a fi o carte amuzantă; Misterul regelui de Stephen King și Omul pictat de Peter V. Brett.

Și asta ar fi tot... momentan. Sunt convinsă că o să mai urmeze, că doar mă cunosc. 

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Criticii literari și bloggerii de carte

De obicei, evit să mă implic în discuții de genul acestora, dar de data asta chiar am câteva lucruri de zis, nu mai vreau să stau pasivă și să urmăresc doar ceea ce scriu alții pe subiect. Este vorba de o întrebare pe care eu am auzit-o prima dată pusă la Romconul de anul trecut, și care a tot continuat să apară cu diverse ocazii: anume că bloggerii de carte ar încerca să preia ceea ce este treaba criticilor, și apoi că bloggerii nu ar mai trebui să scrie despre cărți pe internet pentru că nu au studiile și calificările necesare unui studiu pe text. 

În primul rând, nu reușesc să înțeleg de unde a apărut ideea că bloggerii ar vrea să fie critici literari. Din ceea ce știu eu, nimeni nu a cerut vreodată bloggerilor de carte să facă treaba criticilor literari, și nici nu știu de vreun blogger care să fi spus că ce face el se numește critică literară. Majoritatea suntem simpli cititori care vrem să vorbim despre cărți online din pasiune. Asta am observat eu la întâlnirile cu alți oameni care au bloguri pe care scriu despre cărți, și ăsta este și unul din motivele pentru care eu scriu despre ele pe blog. Pentru că îmi place să citesc și vreau să povestesc și altor persoane despre cărțile care îmi plac sau nu îmi plac și de ce. Și apoi, de ce nu, poate să conving și alți oameni să dea o șansă anumitor cărți. 

S-a pus problema că bloggerii nu ar trebui să scrie despre cărți pentru că nu avem suficiente cunoștințe despre cum se scrie o recenzie și că ar trebui să citim mai multe cărți de critică literară înainte de a avea pretenția de a emite opinii. Eu voi vorbi doar din perspectiva mea, și voi spune că ce scriu eu sunt impresiile mele despre cărțile pe care le-am citit. Le pun eticheta de recenzii pentru că e mai scurt și pentru că ăsta e cuvântul după care toată lumea caută pe google când vrea să găsească păreri despre o carte, inclusiv eu. Dacă voiam să învăț cum se scriu esee complicate despre cărți, mă duceam la litere(mie în generală și liceu nu mi s-a explicat niciodată la Limba și literatura română cum se scrie un eseu de genul, mereu am tocit comentariile din cărți). 

Și dacă tot am ajuns la subiectul orelor din școală, ăsta ar fi un motiv pentru care eu nu citesc critică literară. Aceea pe care o citeam pentru ora de română, și pe care apoi am tocit-o pentru bac, mi s-a părut întotdeauna greu de înțeles și plictisitoare. Nu încerc să neg importanța criticii literare, pentru că recunosc că e importantă, tot ce vreau să spun este că nu e pentru toată lumea. Eu, ca simplu cititor, nu m-am înțeles niciodată cu critica literară, mi s-a părut mereu prea aridă, și nu aș mai încerca să o citesc acum. Eu vreau să aflu părerile altor cititori despre o carte, și atunci e mai simplu să caut pe bloguri, sau pe Goodreads.

Acum, toată discuția asta apropo de cine ce are voie și ce ar trebui/nu ar trebui să scrie pe internet apropo de cărți, și de păstrarea valorilor, și că asta e treaba criticilor, mi se pare tipic românească. E ceva de genul: "Ia, uite, ăia încearcă să facă ceva diferit. Nu, nu e bine... Hai să le tăiem elanul!" Nu zic că nu sunt și bloggeri care nu scriu la un nivel cât de cât decent, și nu spun că totul e perfect, dar până la urmă mulți dintre noi scriem despre cărți din pasiune și pentru că vrem să îi încurajăm și pe alții să citească. Cât din asta și ne iese, e o cu totul altă discuție. Ce vreau eu să spun e că mi se pare că s-au luat numai părțile negative despre subiect și s-au generalizat pentru toți bloggerii, ceea ce nu e chiar corect. Dar m-am prins de mult că viața nu e dreaptă, deci mergem mai departe.

Nu am vrut inițial să fac nicio referire la articolul care a pornit din nou întreaga discuție, dar s-a spus acolo ceva care pe mine, ca absolvent de ASE, m-a zgâriat pe creier un pic. S-a spus despre valori, profesionalism și faptul că esențial în ziua de azi este consumerismul. Chestia asta, cu a se sugera că consumersimul(scuzați) e o problemă, în capitalism, mi se pare o tâmpenie imensă. Ok, hai cu primul exemplu care mi-a venit mie în minte: afacerea X, care comercializează produsul Y, are ca principal scop să convingă cât mai mulți oameni să îl cumpere, corect? Că doar scopul afacerilor este maximizarea profitului. Dacă produsul Y nu se vinde, din diverse motive, iar compania pierde bani buni din cauza asta, nu îl va mai comercializa. În cazul cărților, că știu că zona e mai sensibilă, să zicem că Z a scris o carte, care primește foarte multă recunoaștere din partea criticii literare, e o capodoperă. Bun. Dar cititorilor nu le place, și nu are vânzările așteptate. Ok, editura mai dă o șansă autorului, că a primit recunoaștere critică, și îi mai publică o carte, care e la fel de bine privită de critici, dar din nou nu se vinde. Cel mai probabil editura respectivă nu îl va mai publica pe autor, pentru că pierde bani. În cazul ăsta, mai folosește cuiva faptul că el/ea a scris o capodoperă? 

Ok, recunosc că exemplul e in extremis, și nu știu dacă chiar s-ar aplica în viața reală, dar ideea la care vreau eu să ajung e următoarea: un produs, mai ales în lumea asta a artei, trebuie să fie accesibil cât mai multor persoane, pentru că ăsta e cel mai simplu mod de a vinde cât mai mult. Dacă nu este accesibil, cel mai probabil scenariu este că nu se va vinde, iar în orice afacere omul care o deține poate suporta să piardă bani atât de mult timp, până să decidă că afacerea este un eșec, să o închidă și să se apuce de altceva. 

Bine, realizez că în România lucrurile poate nu stau chiar așa. De când mă plimb pe la diverse evenimente și discuții, tot aud că lumea nu citește autori români, că nu se vând și așa mai departe, dar totuși se publică în continuare. Aici nu o să mă bag, pentru că nu știu suficiente despre asta. 

Cât despre de ce încurajează editurile bloggerii, eu am o teorie. A face reclamă la televizor sau radio, cum se întâmplă pentru majoritatea produselor și serviciilor, e scump, iar editurile nu își permit cheltuiala asta. Cel mai simplu este reclama pe internet, și de ce nu, prin bloggeri. Cât de eficientă e reclama asta, e un cu totul alt subiect, și asta o știu doar editurile.

Văd că deja articolul s-a lungit mai mult decât m-am așteptat, dar dacă ați avut răbdare să citiți până aici, mai răbdați un pic, că închei imediat. Recunosc și faptul că sunt cititori care scriu pe bloguri, și o fac prost, și că sunt unii care își fac blog doar pentru că au impresia că așa obțin cărți gratis, nu zic că asta nu se întâmplă. Dar apoi chestia asta se generalizează pentru toți bloggerii.

La final, am o contrapropunere. În loc să ne concentrăm atât de mult pe cine ce ar trebui/nu ar trebui să facă și să scrie pe internet, și pe competențele unor simpli cititori de a emite păreri despre cărți, ce-ar fi dacă ne-am concentra pe ceea ce toți pare că vrem: încurajarea lecturii în general, și apoi încurajarea lecturii autorilor români contemporani, ceea ce și unii dintre bloggerii de carte, inclusiv eu, încearcă să facă. Ce ziceți? 

duminică, 26 martie 2017

O lansare altfel - Seria Alina Marinescu

Nu cred că am mai povestit de ceva timp despre o lansare de carte, nu știu exact de ce, dar pe 23 martie am participat la una despre care trebuia neapărat să vorbesc și aici. Este vorba despre lansarea la editura Librex Publishing a seriei Alina Marinescu, scrisă de Monica Ramirez. Eu deja am citit toată seria, și o recomand, nu pot să spun cât de mult o recomand!

Întorcându-mă la lansare, am vrut să merg și pentru că pe Facebook s-a tot spus că va fi altfel, și chiar așa a și fost. Nu a fost o lansare propriu-zisă, cât un spectacol care mie una mi-a plăcut foarte mult. Din păcate, nu am reușit să fac nicio poză care să îmi placă, așa că voi "fura" tot de pe Facebook.
O parte din motivul pentru care nu am poze proprii este că am și uitat să fac, și când mi-am amintit am încercat să fac repede câteva, ca să nu pierd nimic din spectacol. A fost un moment de dans, la care a participat chiar Monica Ramirez, împreună cu băieții de la Taboo Boys(sper că nu greșesc numele), care apar în poza de mai sus și a fost... pur și simplu uau! La asemenea lansări să tot mergi. E o schimbare plăcută față de lansările obișnuite de carte(nu că nu ar fi și alea interesante).

Totuși, și aici s-a vorbit un pic despre serie, și a participat și un regizor de teatru, dacă țin bine minte, și se pare că ar fi în plan o piesă de teatru despre seria Alina Marinescu. Nu mi-e mie prea clar cum s-ar putea pune în scenă așa ceva, dar dacă chiar se face eu cu siguranță o să fiu prezentă. That I got to see! 

A fost și o mică discuție despre serie și ce le-a plăcut celor care au citit toate volumele, iar aici au vorbit și câțiva bloggeri. Cam aici mi-am dat seama că nu îmi mai amintesc anumite lucruri care s-au întâmplat în serie, din ce se povestea(mi-e ciudă mai ales de o scenă cu Alex și Marius de care a povestit cineva, și care mi se pare ciudat că am uitat-o), ceea ce nu m-a încântat prea tare. Bine, acum e adevărat că am terminat de citit seria în 2015.

Ca și concluzie, chiar mi-a plăcut lansarea, și dacă chiar se va face acea piesă de teatru cu siguranță o să vreau și eu să o văd!

duminică, 12 martie 2017

Cum m-am apucat de citit

Eu cu cititul nu am avut întotdeauna o relație foarte bună. Când eram mică, înainte de a intra în clasa întâi, țin minte că îmi plăcea foarte mult Albă ca Zăpada și rugam pe oricine era dispus, să mi-o citească, chiar și după ce învățasem povestea pe de rost. După ce am învățat majoritatea literelor, prima poveste pe care am încercat să o citesc a fost Frumoasa și Bestia, și o rugam pe bunica să îmi spună literele pe care nu le știam. Apoi însă, o dată cu lecturile obligatorii de la școală, nu aș mai fi citit nici dacă eram incredibil de plictisită. Aș fi făcut orice altceva.
Mama a fost cea care a încercat mereu să ne încurajeze și pe mine și pe fratele meu să citim, dar nu lecturile de la școală, ci de plăcere. Și ne tot cumpăra cărți care spera să ne placă. Mie, pentru că la un moment dat tot ce voiam să citesc erau revistele W.I.T.C.H și tot ce ținea de lumea și personajele respective, îmi lua tot ce avea legătură cu subiectul. Abia mult mai târziu am ajuns să realizez că respectivele cărticele nu erau chiar cele mai ieftine.
Însă prima serie pe care am urmărit-o timp de ani de zile a fost Fetița celei de-a șasea luni de Moony Witcher. Am primit-o de Crăciun când eram prin clasa a cincea, și am fost atât de atrasă, în primul rând de copertă, și apoi de descrierea de pe spate, încât am început să o citesc chiar atunci, și apoi urmăream încontinuu prin librării să văd când apăreau următoarele volume. De aici a pornit pasiunea mea pentru cărțile fantasy. Tot prin perioada aceea, am găsit în Diverta Eragon de Christopher Paolini, și a urmat un alt șir de ani în care urmăream să văd când urma să apară următoarea carte nouă din serie.
Tot prin perioada aceea, în clasele V-VIII, începusem să aud de seria Harry Potter de J.K. Rowling, pe care inițial nu am avut niciun gând să o citesc, deși nu mai țin minte exact de ce. Cea care atunci îmi povestea despre serie și încerca să mă convingă să o citesc, a fost profesoara care mă învăța să cânt la pian. Reticența mea față de serie – din care atunci aveam primele trei volume prin bibliotecă – a durat până într-o vară când eram foarte plictisită și neavând altă idee mai bună, am început să citesc primul volum. Mi-a plăcut aproape imediat. În mod amuzant, nu am avut niciodată seria completă. Tot profesoara de pian m-a convins de altfel în perioada aceea să citesc și Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas.
Cam așa am început eu să citesc, iar după ce am descoperit blogurile pe care oamenii vorbeau despre cărți, și am început și eu să fac asta, am descoperit și alte genuri care au ajuns să îmi placă: SF, thriller, romane de dragoste și cărți de beletristică.


Notă: Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

vineri, 10 martie 2017

"The Hero of Ages(Mistborn #3)" de Brandon Sanderson

Nici nu pot spune cât de mult regret că nu am citit cartea asta mai devreme... Primele două volume le-am citit la finalul lui 2013 și zău dacă înțeleg de ce mi-a luat atât de mult timp să citesc volumul ăsta. Ok, al doilea volum nu a fost chiar preferatul meu, but still.
Fiind a treia carte dintr-o trilogie, nu cred că o să îi fac rezumat. Adică, oricum, continuă evenimentele din celelalte două volume, cu Vin, Elend, Sazed și restul grupului creat de Kelsier încercând să salveze o lume care moare.
Acum că am citit toată trilogia, pot spune că ceea ce a creat Sanderson aici e... incredibil. Lumea asta ar putea la fel de bine să fie reală, are tot ce îi trebuie. Bine, minus toate lucrurile rele care se întâmplă, dar asta e altă poveste. Oricum, în cartea asta autorul a reușit să explice tot ceea ce rămăsese fără răspuns în celelalte volume, iar totul mi s-a părut că a avut foarte mult sens. Până și tot ce ‚ine de sistemul magic – Allomancy, Feruchemy – e destul de logic construit și nu e deloc greu de urmărit ce face fiecare din cele două sisteme. Ca să nu mai vorbim de toate popoarele din lumea asta și modul cum au fost create de acel Lord Ruler. Și, da, eu voi continua să scriu termenii în engleză, pentru că nu îmi place cum sună varianta în română.  
„in minte că nu mi-a prea plăcut de Vin în volumul doi, dar aici lucrurile au stat cu totul altfel. Chiar mi-a plăcut atât de ea, cât și de Elend, schimbarea a fost minunată. Vin are în sfârșit încredere în ea, ceea ce a fost ceea ce am vrut să aibă și în volumul al doilea.
Un personaj care mi-a atras atenția mai mult în volumul ăsta a fost Spook. Nu îmi amintesc prea multe despre el din celelalte volume, era și el pe acolo, dar aici și el trece print-o schimbare și pot spune că a fost unul din personajele mele preferate din toată cartea. Ceea ce pentru mine spune ceva, pentru că încă îmi lipsește Kielsier.
Breeze, Sazed și celelalte personaje mi-au rămas la fel de dragi, chiar uitasem cât de amuzant a fost să îl urmăresc pe Breeze și toate ideile lui, care sunt chiar distractive. El e un personaj fără de care nu cred că seria asta ar fi fost la fel.
Cât despre final... m-a luat complet prin surpindere. A fost de-a dreptul epic! Mi-a frând un pic inima, din anumite puncte de vedere, dar a fost pe măsura seriei. Nu știu dacă vreun final m-a mai făcut să vreau să zâmbesc și să plâng în același timp.
Eu una îl recomand pe Brandon Sanderson ca autor, și abia aștept să mai citesc și alte cărți scrise de el. Dar îl voi citi doar în engleză de acum încolo. Nu aș putea spune exact de ce, dar mi se pare că din stilul autorului se pierde în traducere.

„What kind of monsters are we?”
„The kind we have to be”

„Still, it would be nice to see those green plants our Kelsier always spoke of. After six months of ash... well, it makes a man at least want to believe. Perhaps thatțs enough for an old hypocrite like me.”

Divinity was supposed to be perfect. Divinity didn’t let its followers get slaughtered, and certainly didn’t allow the world to be destroyed by good men who were just trying to save it.

„No, I think you’re just confused. This may not seem to you like a world for scholars, my dear friend, but I think you’ll be proven wrong. It seems to me that now – suffering in the darkness that might just be the end of everything – is when we need knowledge the most.”

„A man is what he has passion about.” Breeze said. „I’ve found that if you give up what you want most for what you think you should want more, you’ll just end up miserable.”

„Elend is a forgetful scholar – twice as bad as Sazed ever was. He gets lost in his books and fogets about meetings he himself called. He only dresses with any sense of fashion becuase a Terriswoman bought him a new wardrobe. War has changed him some, but on the inside, I think he’s still just a dreamer caught in a world with too much violence.”

„Faith,” Spook said, „means that it doesn’t matter what happens. You can trust that somebody is watching. Trust that someone will make it all right. It means that there will be a way.” 

luni, 27 februarie 2017

February wrap-up

Cred că în următoarele luni numărul de cărți terminate nu va fi prea mare, în parte pentru că o să îmi ia un timp până voi termina colecția cu Sherlock Holmes. Dar nu mă pot plânge pentru că îmi plac mult poveștile până acum. 

Terminate:
  1. Kafka pe malul mării de Haruki Murakami. Cea mai bizară carte a lui pe care am citit-o până acum, asta e sigur. Totuși, m-am tot gândit la ea de când am terminat-o și nu cred că mi-a displăcut neapărat, cât mi s-a părut greu de digerat. Oricum, eu îl recomand în continuare pe Murakami și sunt curioasă să văd cum o să mi se pară următoarea carte a lui pe care o voi citi. 4/5
  2. Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie. Nu știam exact la ce să mă aștept când am început să o citesc, dar mi-a plăcut foarte mult. Pe lângă toate lucrurile bizare care se întâmplă, care sunt de altfel chiar interesante, umorul a fost poate ce mi-a plăcut cel mai mult. Iar povestea e scrisă într-un ritm alert, nu am putut să o las din mână până nu am terminat-o. 4/5
Currently reading
  • Sherlock the complete collection de Sir Arthur Conan Doyle. Cum am zis, chiar îmi place cartea asta, am citit luna asta colecția de povestiri care se numește The adventures of Sherlock Holmes. Poate o termin totuși anul ăsta.
A Scandal in Bohemia 3/5
The Red-Headed League 4/5
A case of identity 4/5
The Boscombe Valley Mystery 4/5
The Five Orange Pips 5/5
The Man with the Twisted Lip 4/5
The Blue Carbuncle 5/5
The Speckled Band 5/5
The Engineer's Thumb 4/5
The Noble Bachelor 4/5
The Beryl Coronet 4/5
The Copper Beeches 5/5  
  • The hero of ages(Mistborn #3) de Brandon Sanderson. Am citit primele două volume din seria asta în 2013, conform blogului și Goodreads, și în sfârșit m-am hotărât să citesc și ultimul volum. Chestia e că volumul doi mi-a plăcut mai puțin decât primul, în parte pentru că a avut prea multă politică pentru gustul meu, dar și pentru că personajul meu favorit e mort. Totuși am tot vrut de atunci să termin seria, și încă îmi amintesc în mare ce s-a întâmplat în primele două volume. Acum, eu cartea asta am luat-o inițial în română, am ajuns până pe la pagina 70 și a trebuit să schimb pe limba engleză. Nu îmi place deloc traducerea în română, și recunosc că s-ar putea să fie și pentru că eu primele două le-am citit în engleză și... pur și simplu textul nu "curge" în română la fel ca în engleză. Plus că numele lui Breeze e tradus Boare, și nu pot să trec peste chestia asta, chit că înțeleg de ce a fost tradus. De acum înainte voi alege să cumpăr doar variantele în limba originală, îmi place prea mult stilul lui Sanderson de a scrie.
Și asta ar fi pentru luna februarie. Postez mai devreme pentru că sigur nu mai termin nicio carte luna asta, cum m-am apucat de unele mai groase.

joi, 16 februarie 2017

Arhanghelul Raul de Ovidiu Eftimie

Pentru început, trebuie să spun două lucruri. Primul e că nu am mai citit de mult o carte care să mă facă să râd în metrou. Iar a doua e că tot de ceva timp nu am mai citit o carte carte într-o singură zi.
Asta e povestea în mare a două personaje: Raul, un creativ din România care moare, ajunge în Iad, iar de acolo se trezește în situația de a trebui să salveze lumea de Apocalipsă, și agentul SRI Popescu, care este trimis să cerceteze unde se duc banii pe care îi iau nașii de la CFR șpagă de la cei care merg fără bilet. De aici pornește o întreagă aventură, în care fiecare are propriul rol.
Asta e o carte pe care eu aș recomanda-o tuturor, indiferent de gusturi, sau de ce citesc în mod normal. E genul ăla de carte pe care efectiv nu o poți lăsa din mână, și cu un umor pur românesc care te ține cu zâmbetul pe buze mai tot timpul. E una dintre cele mai „românești” cărți pe care le-am citit. Dacă nu ar fi toată situația cu Apocalipsa, cartea asta ar putea la fel de bine să fie un comentariu amuzant apropo de multe lucruri care merg greșit în țara asta. Dar nu cred că mi-ar fi plăcut atât de mult dacă era vorba doar de asta.
Nu o să încerc să zic dacă tot ce spune Ovidiu Eftimie aici, în ceea ce privește fizica cuantică și altele asemenea, e accurate sau nu, că nu am astfel de noțiuni, dar oricum pentru mine toate argumentele au avut sens, deci e ok. Oricum, toată ideea cu realitățile și dimensiunile și cum sunt ele așezate mi s-a părut foarte faină. Iar călătoria în timp a fost foarte mișto prezentată aici.
Nu este o carte profundă, sau ceva, de fapt aș zice că e destul de superficială, mai ales când vine vorba de acțiunea propriu zisă, iar finalul mi s-a părut destul de brusc. Totuși, e genul de carte ușor de citit de care chiar cred că aveam nevoie, mai ales că a fost extrem de amuzantă, iar eu la cărți nu prea râd. În orice caz, mie mi-a prins bine.
În mod normal, m-aș lega mult de personaje, pentru că eu țin mult la aspectul ăsta într-o carte, iar aici personajele nu sunt prea dezvoltate, aș zice că sunt la limita de a fi de carton. Totuși, nu o să insist prea mult pe asta, pentru că până la urmă am vrut să știu până la final dacă vor supraviețui. Singura plângere ar fi că erau destul de ușor de încurcat între ele, mai ales nașii de la CFR.
La final, trebuie să spun că mi-a plăcut foarte mult ce a făcut Ovidiu Eftimie în cartea asta și cu siguranță voi urmări să văd ce altceva va mai scrie. De altfel, luna asta la clubul de lectură Nemira, va fi și el prezent, deci dacă ați citit cartea și vreți să îl întâlniți pe autor, detalii despre eveniment găsiți aici.

miercuri, 15 februarie 2017

"Kafka pe malul mării" de Haruki Murakami

Dintre toate cărțile lui Murakami pe care le-am citit, asta e de departe cea mai bizară. Ceea ce spune ceva, pentru că mai toate cărțile lui sunt un pic bizare.
Cartea are două personaje principale. Primul este Kafka Tamura, un tânăr de cincisprezece ani, care decide să fugă de acasă, în căutarea a ceva, posibil a mamei și surorii pe care nu le-a văzut de când avea patru ani. Celălalt personaj este Nakata, un bătrân de vreo șaizeci de ani, rămas cu handicap mental după un accident din timpul războiului, care poate vorbi cu pisicile și care se folosește de asta pentru că găsi pisici dispărute de acasă. Deși legătura dintre ei nu e clară de la început, totuși drumurile lor ajung să se intersecteze.
Probabil că mereu mi-a fost greu să vorbesc despre cărțile lui Murakami, dar cu asta va fi și mai dificil. E extrem de bizară și un pic creepy pe alocuri. De altfel, deși i-am dat patru stele pe Goodreads, nu aș putea spune cât de mult mi-a plăcut cartea asta. Mai degrabă am o apreciere față de ce scrie Murakami în general, iar asta nu e printre cărțile mele preferate scrise de el. Bine, nu ajută nici faptul că sunt fire narative și lucruri care se petrec care la final rămân în aer. Și nici un final prea final nu are cartea asta.
Nu o să vorbesc prea mult despre ce se întâmplă efectiv în cartea asta, că mi-ar fi imposibil să știu unde să trag linia pentru spoilere. În schimb, vreau să vorbesc despre personaje. Dintre cele două personaje principale pe care le urmărim aici, mie personal mai simpatic mi-a fost Nakata, poate și pentru că e un bătrânel simplu, cu un dar bizar, care ajunge să fie implicat în lucruri extrem de ciudate. Pe Kafka, eu personal, nu am prea putut să îl plac, în principiu pentru că nu am reușit să îl înțeleg, dar și pentru că face lucruri cu care eu una nu pot fi de acord. Ok, am înțeles toată chestia cu profeția pe care i-a spus-o tatăl lui, dar... tot nu am reușit să îl plac decât poate spre final, când ia anumite decizii.
M-am tot gândit la cartea asta de când am terminat-o, dar nu pot să înețeleg dacă trebuia să rămân cu vreun mesaj ceva după ce o citeam. Cred că o să o iau ca atare, pentru că zău dacă îmi pot da seama ce a vrut Murakami să facă în cartea asta. Iar acum sunt curioasă să văd dacă asta chiar va fi cea mai bizară cartea a lui, sau dacă a scris ceva și mai bizar decât atât. Sunt încă hotărâtă să citesc tot ce a scris Murakami, iar cartea asta nu mi-a displăcut, ci pur și simplu s-a dovedit a fi mult prea bizară pentru mine.

-         Dar asta nu rezolvă totul. Nu vreau să-ți tai elanul, însă tu nu înțelegi un lucru: oricât de departe ai fugi, tu nu poți să te desprinzi cu totul de aici. Nu-ți pune speranțe prea mari în distanță.

Aproape totul cade pradă uitării. Și acest mare război, și morții care nu se vor mai întoarce niciodată, toate ajung să aparțină unui trecut începărtat. Viața de zi cu zi pune stăpânire pe noi și multe lucruri importante sunt împinse în afara minții noastre ca niște stele vechi și înghețate. Sunt prea multe amănunte care ne frământă gândurile cotidiene, prea multe lucruri pe care le avem de învă‚at. Deprinderi noi, cunoștințe noi, tehnici noi, cuvinte noi... Și totuși, oricât timp am lăsa să treacă, orice s-ar întâmpla pe parcurs, sunt evenimente care nu se uită niciodată. Sunt amintiri care nu se șterg, care rămân neclintite înăuntrul nostru, ca o piatră de temelie.

-         Nu știu. Nu se poate prezice încotro se îndreaptă talentul. Uneori, pur și simplu dispare complet. Sau poate că se prelinge în pământ, ca o apă subterană și curge mai departe cine știe unde.


-         Amintirile te încălzesc pe dinăuntru, dar, în același timp, te și sfâșie.

sâmbătă, 11 februarie 2017

Leapșă: Printre cărți Book Tag

Am terminat prima sesiune ca masterand, și trebuie să spun că mă simt foarte bine că s-a terminat! Iar până acum, notele au fost ok, sper ca și ultimele să fie, voi vedea. Și, cum acum doar jobul mă mai ține ocupată, până când începe semestrul doi, m-am gândit că poate totuși reușesc să scriu mai mult pe blog. 
Încă mai am vreo 200 de pagini din Kafka pe malul mării a lui Murakami, dar am primit o leapșă de la Simina, și nu am mai făcut lepșe în ultimul timp, cred. Mulțumesc pentru leapșă! :)

Când faci o pauză de citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț al paginii?
Folosesc semn de carte, care în ultima vreme înseamnă abonamente expirate de la metrou. Îndoi pagini doar când vreau să marchez citate care îmi plac.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?
Am primit de la mama Central Park de Guillaume Musso, dar încă nu am ajuns să o citesc.

Citești în baie?
Nu.

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce? 
Eu mă gândesc la foarte multe lucruri. Și știu că poate nu e corect, dar voi zice totuși pas întrebării.

Care este cartea ta preferată? 
Am șase cărți pe raftul de preferate pe Goodreads, dar nu aș putea alege între The night circus și Silmarillion

Îți place să recitești cărți?
Nu prea recitesc cărți. Când am făcut-o a fost pentru că făceau parte din serii și nu mai țineam minte ce se întâmplase până atunci, și cred că am recitit doar două cărți la viața mea. Sunt atâtea cărți pe care vreau să le citesc!

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi? Ce le-ai spune?
Când vine vorba de autorii români contemporani, i-am întâlnit pe unii dintre ei și e frumos să poți vorbi cu ei despre cărțile lor, am avut discuții interesante cu ei. 

Îți place să vorbești despre ceea ce citești? Cu cine?
În principiu, scriu despre cărți aici, dar vorbesc despre citit cu oricine care vrea să mă asculte. Mai ales când vine vorba de cărțile care îmi plac.

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte?
În primul rând rezumatul de pe spate, și apoi părerile și recenziile celor care știu că au gusturi asemănătoare cu ale mele, sau în ale căror recomandări am încredere.

Crezi că există o lectură obligatorie, o carte care ar trebui citită de toată lumea?
Nu cred. Până la urmă, important e să îți placă să citești, și apoi gusturile sunt sibiective.

Care este locul tău preferat pentru lectură?
Aș zice că în pat, dar mai mult citesc pe la metrou decât acasă.

Când citești asculți muzică sau preferi liniștea? 
Prefer liniștea când citesc, dar zgomotul nu mă deranjează, mai ales dacă cartea aia mă prinde. Cum am zis, citesc în metrou.

Citești numai cărți cumpărate sau și cărți împrumutate?
Majoritatea cărților pe care le citesc sunt cumpărate. Bine, am împrumutat recent seria Regii blestemați de la cineva, și sper să le citesc curând.

Ai citit cărți în format electronic?
Da, am citit cărți pe kindle, și încă mai citesc, chiar dacă nu prea des. Aparatul ăsta e foarte util mai ales când vine vorba de cărți groase. 

Fă un top al celor mai bune cărți/serii citite vreodată.
Ăăhh, ok:
  • The night circus de Erin Morgenstern
  • Seria The lord of the rings de J.R.R. Tolkien(le-am citit în română, dar sună mai bine în engleză)
  • Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez
  • Silmarillion de J.R.R. Tolkien
  • De neînvins de Laura Hillenbrand
  • The book thief de Markus Zusak
  • Memoriile unei gheișe de Arthur Golden
  • Jane Eyre de Charlotte Bronte
  • 1Q84 de Haruki Murakami
Și sunt convinsă că mai sunt, dar cred că e suficient momentan :))

Dau leapșa mai departe următorilor: Ghanda, Sara, Andreea, Miruna, Lavinia și oricui mai vrea să o facă :) 

marți, 31 ianuarie 2017

January wrap-up

Ăh, încep să-mi dau seama că blogul a fost cam abandonat în ianuarie. La naiba... Sorry, nu a fost inteționat, și chiar sper să revin cu postările, dar momentan sunt în sesiune și... parcă nu se mai termină!
De fapt, postarea asta nu e un wrap-up propriu zis, că nu am terminat nicio carte în ianuarie, dar vreau totuși să vorbesc despre cărțile pe care am încercat să le citesc luna asta. De asemenea, m-am hotărât să menționez în postările de genul și cărțile pe care nu le-am terminat, în mare pentru că eu nu prea fac recenzii cărților neterminate, dar vreau totuși să le menționez undeva.
O să încep cu ele.

DNF
  • Cerneală și sânge de Sșefana Czeller. Dezamăgirea mea e și mai mare pentru că celelalte două cărți ale autoarei pe care le-am citit chiar mi-au plăcut, și aveam speranțe mari de la cartea asta. Practic, începe cu un furt la o secție de sțnge dintr-un spital, iar personajul principal e o tipă care lucrează la un ziar și care ajunge implicată în mister din cauza asta. Nu mi-a plăcut din câteva motiveȘ personajele sunt destul de bidimensionale, personajul principal nu are nicio treabă cu nimic din anchetă în afară de faptul că își bagă nasul unde nu îi fierbe oala, plus că pe la vreo 20% din carte tot nu se clarificase despre ce personaje supranaturale era vorba, bănuiala mea e în continuare vampiri, dar nu am mai avut nici măcar curiozitatea să citesc ca să aflu asta. Bine, și mai e și ceva poveste de dragoste forțată pe acolo de care mi-a păsat și mai puțin. Acestea fiind zise, eu am citit cărțile autoarei în ordinea exact inversă a apariției, deci am în continuare speranțe cu privire la următoarea ei carte.
  • Ce spui după bună ziua? de Eric Berne.  Ok, aici e prima situație în care problema e la mine și nu la carte. Fiind de psihologie, iar eu neavând niciun fel de background în domeniu... mda, a  fost greu de citit și multe chestii mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe amândouă. Dar povestea cu Scufița Roșie a fost extrem de amuzantă, deci nu a fost o pirdere totală.
Currently reading
  • Sherlock the complete collection de Sir Arthur Conan Doyle. Cartea asta e principalul motiv pentru care eu nu am terminat nimic luna asta. Am citit cele patru romane, care sunt primele din carte, iar apoi am vrut să iau o pauză, și m-am trezit într-un oarecare reading slump. Totuși, trebuie să spun că îmi place mult mai mult decât m-am așteptat. Eu cu autori clasici nu prea am tangențe, dar pentru că Sherlock ca personaj îmi place mult, trebuia să încerc măcar să citesc și poveștile originale. Nu știu când voi termina cartea, momentan fac o pauză de la ea, dar aș recomanda, mi se pare destul de ușor de citit.

         Până acum am citit următoarele:
          A study in scarlet – 4/5
         The sign of the four – 4/5
         The hound of the Baskervilles – 5/5
         The valley of fear – 3/5
   O să scriu o recenzie completă după ce citesc toate povestirile, dar le voi marca pe fiecare separat.
  • Kafka pe malul mării de Haruki Murakami. Nu mai citisem de ceva timp Murakami, deci era cazul. E și ultima carte a lui pe care o am în bibliotecă și pe care nu am citit-o la momentul actual. Dar nu le am pe toate, o să le cumpăr la un moment dat. E bizară, ca mai toate cărțile lui, se citește mai încet, dar chiar sunt curioasă să văd care va fi rezoluția de la final.

Asta ar fi. Cred că voi păstra formatul ăsta, cel puțin o perioadă, până când îmi mai vine vreo altă idee. Până acum, îmi place.
Hopefuly, în februarie poate voi termina măcar o carte, deja sunt cu două cărți în urmă pe Goodreads :)) Plus că am peste 60 de cărți necitite în bibliotecă... oups. Și pentru mine contează, adică la un moment dat am ajuns să am sub 10 cărți necitite și mi-ar plăcea să ajung din nou acolo, a fost drăguț. 

joi, 19 ianuarie 2017

Sherlock - Season 4

Aștept sezonul ăsta din 2014 și acum că am văzut în sfârșit toate episodele... am o grămadă de setimente. Nu foarte bune, după celelalte sezoane ăsta mi s-a părut pur și simplu dezamăgitor, mai ales că am început să citesc poveștile originale, scrise de Sir Arthur Conan Doyle și chiar îmi amintesc că mă gândeam cât de bine au respectat personalitățile lui Sherlock și Watson în serial. Până la sezonul ăsta cel puțin. Serios, cel puțin Watson pentru mine a fost un cu totul alt personaj față de primele trei sezoane și nici Sherlock nu a fost prea departe...
S-ar putea ca tot ce scriu aici să nu aibă prea mult sens, dar sunt sentimente pe care vreau să le pun undeva. A, și vor fi spoilere.
Să încep cu plotul întregului sezon. Sau, stai, că nu prea a avut niciun plot coerent. Personal, chiar nu înțeleg ce au vrut autorii să facă cu serialul ăsta. Iar cel mai enervant mi s-a părut toată povestea cu sora mai mică a lui Sherlock și cum că el nu-și amintea de ea, și toate celelalte lucruri de care nu-și amintea. Înțeleg că Mycroft e cum e, dar tot mi s-a părut exagerată toată chestia, mai ales partea despre Redbeard. Ok, apreciez că au vrut să lege tot ce s-a întâmplat pe parcursul serialului, mai ales în sezonul trei, dar a ieșit un mare dezastru și cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai multe lucruri care nu fac sens pentru mine. 
Tot încerc să mă hotărăsc care episod mi s-a părut cel mai prost, între primul și ultimul, dar cred că trebuie să fie primul. Pentru că episodul ăla nu numai că a fost extrem de greu de urmărit, dar la final nu putea să mai îmi pese de moartea lui Mary și de faptul că John e supărat pe Sherlock, mai ales că mi s-a părut o prostie să fie supărat pe el în condițiile date. Tot plotline-ul cu AGRA pur și simplu mi-a dat bătăi de cap, deci voi trece mai departe.
Al doilea episod a fost ceva mai bun, până când a ajuns la partea cu Eurus. Totuși, Mrs Hudson a fost de-a dreptul genială în episodul ăsta, a fost parte mea preferată din tot ce s-a întâmplat. Nu mai știu dacă s-a menționat înainte ceva de soțul ei, dar momentele ei au fost prea enjoiable ca să le critic. Și, da, după au băgat tot plotul cu sora lui Sherlock, și totul a luat-o în jos de acolo...
Iar al treilea episod... oh boy! Începând de la fetița din avion, care de fapt nu era reală și terminând cu tot planul făcut de Eurus cu Moriarty... where the hell did that come from?! Am senzația că au scos toată chesti din pălărie și apoi au încercat să o lege cu ce s-a întâmplat înainte în serial, pentru că pur și simplu refuz să cred că ar fi avut timp în cinci minute(!!) să creeze un asemenea plan cu Moriarty. Da, a fost un pic emoționantă partea de la final, și da, e trist că Eurus era așa singură, dar unde a dispărut persoana care se presupune că a creat tot planul ăla nebunesc și i-a pus pe Sherlock, John și Mycroft să treacă prin toate puzzlelurile alea?! S-a terminat cam brusc toată chestia. Singurul lucru care a fost ok la episodul ăsta mi s-a părut speechul lui Mary de la final. A, și faptul că nu a existat niciun cliffhanger, ca în celelalte sezoane.
Mda... nu cred că va exista un sezon cinci, dar nici nu pot spune că sunt dezamăgită. Nu cred că ar putea vreodată explica ce a fost tot sezonul ăsta. 
Well... măcar mă pot consola cu ideea că pot citi poveștile originale, care până acum chiar îmi plac destul de mult. 

duminică, 15 ianuarie 2017

Achiziții(48)

Am strâns câteva cărți noi în ultimele câteva luni, și m-am gândit că e momentul să mai scriu o astfel de postare. Și am și două cărți pentru Kindle, mi-am propus să îl mai folosesc.
  • Sceptrul și sângele de Jean de Cars. Am rămas în urmă cu romanele lui istorice, dar sper să ajung să le citesc la un moment dat, chiar îmi place cum scrie.
  • Last to fold de David Duffy. Pe asta am luat-o de la Cruxmas fair and party, fără să știu ce e până nu am scos-o din ambalaj, dar sună totuși destul de bine, cred că e ceva ce mi-ar putea plăcea. 
  • Central Park de Guillaume Musso. Dacă și cartea asta a lui mă dezamăgește, renunț la autor. Totuși, mai am o mică speranță, având în vedere ce am citit pe Goodreads.
  • Povestea Vienei de Jean des Cars. Cum ziceam, chiar îmi place cum scrie, plus că am avut ocazia de a primi autograf de la autor pe cartea asta! 
  • The fountainhead și Atlas shrugged de Ayn Rand. De fapt, eu voiam Atlas Shrugged, pentru că mi-a fost recomandat și de când am citit rezumatul tot am zis că vreau să o citesc, și am luat ambele cărți pentru că erau într-un box set, iar separat nu le-am mai văzut de mult. Nu am putut rata ocazia.
Iar pe kindle am așa:
  • Conan the barbarian complete collection de Robert E. Howard. Pentru că după ce am citit nuvela publicată de editura Crux, am intrat de curiozitate pe Amazon și avea un preț super ok, nu am putut să rezist. 
  • Sherlock Holmes complete collection de Sir Arthur Conan Doyle. O am în format fizic, dar e mare și incomod de citit, mai ales la metrou. Tot pe Amazon am găsit versiunea, care la momentul ăla era gratuită. Acum o pot citi oriunde.

Asta e tot ce am adunat în ultimele luni. Iar lista mea de cărți pe care trebuie să le citesc nu se prea micșorează...
Anyway, ar trebui să fac un bookshelf tour, că mi-am propus să fie anual, dar încă nu mi-am dat seama cum să îl fac, pentru că am peste 240 de cărți și nu vreau să scriu fiecare titlu, că ar dura prea mult. Urmează, imediat ce dau de cap problemei.

duminică, 1 ianuarie 2017

2017 resolutions

M-am tot gândit la dacă să continui să scriu postări de genul, adică în care să fac o recapitulare a goalurilor pe care am vrut să le ating în 2016, și dacă am reușit sau nu, și apoi să spun ce aș vrea să realizez în 2017. Și, nu știu, poate că de vină sunt toate videourile de pe youtube, dar am decis să scriu totuși postarea asta, de ce nu? 
O să fie o postare mult mai scurtă decât anii trecuți, am decis să schimb un pic formatul.

2016

Blog
  • Grow in the way I do things - zău dacă mai știu ce am vrut de fapt aici, deci nu
  • Să postez pentru că am ceva de zis - yep
  • Să postez constant - să zicem
Cărți

  • Să nu exagerez cu cumpăratul cărților - nope, am o listă care zice că m-am ales cu 65 de cărți noi anul ăsta
  • Goodreads goal: 40 books - am citit 36, deci nu
Și am avut și o listă de cărți pe care voiam să le citesc în 2016. Cele colorate sunt cele pe care le-am citit.


Clubul Mefisto de Tess Gerritsen
Păcătoasa de Tess Gerritsen
Petru cel Mare de Henri Troyat
În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami
Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan
Fata care a atins cerul de Luca di Fulvio
Patul lui Alienor de Mireille Calmel
De neînvins de Laura Hillenbrand
Dragonul majestății sale de Naomi Novik
Dans dans dans de Haruki Murakami
Emma de Jane Austen
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor de Haruki Murakami
A feast for crows de George R.R. Martin
A dance with dragons de George R.R. Martin
Grotesc de Natsuo Kirino
Eroi fără voie(antologie)
Rudolf de Habsburg de Christine Mondon
Cavalerul celor șapte regate de George R.R. Martin
Ultima privire  de Adina Speteanu
The heiress's knight de Monica Ramirez
Delirul încapsulat de Florin Pîtea
În sângele tatălui de Ciprian Mitoceanu
Saga reginelor de Jean des Cars
Zona Zero de Lavinia Călina
Cerneală și sânge de Cristina Czeller
Crux de Șerban Andrei Mazilu
Magic&Madness de Șerban Andrei Mazilu
Limbo de Șerban Andrei Mazilu
Culoarea sentimentelor de Kathryn Stockett
Saga dinastiei de Habsburg de Jean des Cars
Second life de S.J. Watson
Podul spionilor de Giles Whitell
The Martian de Andy Weir

Scris
  • să ajung înapoi la pasiunea aia pe care am avut-o atâta timp - nope

Altele

  • Să încep masterul, de preferință la buget - yep
  • Keep learning french - nope
  • Să încerc să mă calmez! Să nu mă mai agit din toate prostiile - am rezistat până pe la sfârșitul lui iulie, deci să zic că da, pentru că la mie asta se cheamă progres
  • Să continui să particip la evenimentele care mă interesează - yep
  • Dacă voi putea, să mai încerc cu echitația - o să zic că da, chit că am fost la doar două lecții

2017

Blog

  • mi-ar plăcea să fiu încă aici, ar fi drăguț să pot marca șapte ani de blog
  • dacă aș putea posta măcar cât am făcut-o în 2016, adică pe la 100 de postări, eu una voi fi mulțumită


Cărți

  • să citesc 30 de cărți.
  • am de gând să încerc să citesc cât mai multe din cărțile pe care deja le am înainte de a cumpăra altele. Știu că nu e chiar așa grav, pentru că sunt cărți, dar ar cam trebui să le și citesc. Dacă aș citi măcar 30 din cărțile pe care le am deja, până la finalul anului, voi fi mulțumită.
  • vreau să am ca prioritate, dacă voi vrea să cumpăr cărți, pe cele ale autorilor români, continuările seriilor pe care le-am început, și autorii care deja știu că îmi plac.

Altele

  • să rămân la buget la master
  • să încerc în continuare să fiu calmă
  • să încerc să mă țin de echitație, poate ajung la mai mult de două ședințe
  • să economisesc niște bani
  • să continui cu franceza
Happy new year!