sâmbătă, 8 iulie 2017

"Jocul necromanților(Cronici din Voss #2)" de Șerban Andrei Mazilu

Dintr-un motiv care încă mi-e neclar, după ce am citit majoritatea cărții într-un timp relativ scurt pentru mine, m-am blocat în ultimele douăzeci de pagini. Și, din cauza asta, recenzia s-ar putea să iasă destul de ciudat.
Trecând mai departe, în restrospectivă mă gândesc că ar fi fost totuși o idee bună să recitesc primul volum înainte să mă apuc de al doilea, dar mna, asta e. Separat de faptul că nu mă pot convinge să recitesc cărți. Dar mi-am amintit suficiente lucruri din primul volum, cred, pentru ca ăsta să aibă sens pentru mine, deci e ok până la urmă.
Deși evenimentele din volumul ăsta au loc după toate cele întâmplate în primul volum, cred totuși că ar putea sta destul de bine în picioare și de unul singur, asta bazat pe faptul ca deși eu una nu mi-am putut aminti decât firul de baza din primul volum, nu am avut nicio problemă în a urmări acțiunea din cartea asta.
Ar trebui probabil să zic câteva cuvinte despre pilotul acestui volum, dar nu pot rezuma cartea asta. Se petrec atât de multe lucruri, cu atât de multe personaje, că eu una nici nu aș ști de unde să încep.
Și dacă tot am menționat personajele, voi începe cu ele. Aendo pe mine în continuare mă lasă rece. Și dacă nu ar fi fost în cartea asta, pentru mine ar fi fost totuna. Bine, aproape, pentru că apare la final un forshadowing cu referire la Assermore, și cred că următorul volum ar putea deveni cu atât mai interesant dacă ce cred eu e adevărat. Dar îmi păstrez părerea despre Aendo, până acum nu m-a impresionat deloc ca personaj. Același lucru se aplică și pentru povestea de dragoste dintre el și Jessah, așa cum nu m-a convins în primul volum, părerea mea despre ei a rămas neschimbată.
În schimb, un personaj care mi-a plăcut mult aici, și pe care nu mi-o pot aminti deloc din primul volum, a fost York. E o scenă cu o lupta cu o navă cu pirați care mi-a plăcut foarte mult. Și de Baudelaire mi-a plăcut și am senzația că îl vom mai întâlni, sau cel puțin eu așa sper. Și nu pot să nu îl menționez pe Akaba. Până acum, el e unul din personajele mele preferate și sper să mai apară. Speram să fie mai prezent și în volumul ăsta, dar nu. Personajul din punctul meu de vedere e genial și chiar sper să își mai facă apariția în serie, cât de puțin.
Sunt mult mai multe personaje în cartea asta, un pic cam prea multe cred. Spre final cartea m-a pierdut un pic din punctul ăsta vedere, dar câteva mai dispar pe parcurs. Sunt totuși două personaje pe care eu nu am reușit să le diferențiez toată cartea, dar nu știu să zic exact de ce.
Trecând la ceea ce se petrece în cartea asta, eu una sunt impresionată. Nu am știut exact la ce să mă aștept după primul volum, dar cred că ăsta mi-a plăcut mai mult. Un motiv ar fi că nu mai apar atât de multe figuri de stil ca în primul volum, și mi s-a părut mult mai ușor de citit. Apoi pentru că tot ceea ce se petrece face parte dintr-un plan destul de complicat, care a fost chiar interesant de urmărit, pe mine povestea m-a ținut destul de lipită de carte.
Ar fi de menționat și faptul ca volumul ăsta ar destul de multă violență, cred că e ceva mai multă decât în primul. Eu una am rezistat destul de bine pana spre final, când se întâmplă o chestie care mi-a depășit nivelul de rezistență la violență. În contextul cărții, violența asta are sens, dar tot a trebuit să închid un pic cartea după scena menționată mai sus, și să m-a gândesc la altceva o perioadă.
Ce mi-a mai plăcut a fost faptul ca personajele sunt destul de complexe, nimic învârtea asta nu e alb sau negru, totul e destul de gri. Toate personajele fac ceea ce fac din cauze foarte bine explicate și pe câțiva chiar i-am înțeles, chit că, na, nu am acut cum să fiu de partea lor. Are Savannah un discurs la un moment dat de-a dreptul genial, care de altfel eu cred că se aplică foarte bine și în viața reală.
O să mă opresc aici, nu aș vrea ca postarea asta să iasă prea lungă. Concluzia ar fi că mi-a plăcut și sunt curioasă sa văd ce se va întâmpla în următorul volum, mai ales datorită unui detaliu prezentat la finalul volumului. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu