Dragi autori, editori and co

Sunt câteva lucruri care mi se tot învârt în minte de câteva luni, dar am evitat să scriu un articol pentru că m-am gândit sincer că oricum nu o să aibă nicun efet. Cred în continuare același lucru, dar, după atâta timp, am decis totuși să scriu articolul, sunt câteva lucruri pe care vreau să le spun.

Nu o să mă leg în articolul ăsta prea mult nici de editare, calitatea textelor, marketing și lucruri asemănătoare. Consider că cei care au scris despre asta înainte au spus suficiente despre aceste aspecte, voi pune linkurile la final. Vreau să vorbesc aici despre ceea ce cred eu că strică cel mai mult imaginea autorilor români. E vorba despre atitudine. Am observat, în ultimul timp, faptul că anumite persoane, fie autori, fie editori, se simt jigniți atunci când despre anumite cărți apar păreri negative. E interesant că nu ajunge să se simtă jignit doar autorul cărții, dar și alte 5-10 persoane din jurul acestuia. Am ales numărul pentru că mi se părea că e cel mai sigur așa, pare range-ul potrivit. Acum, sunt mai multe lucruri pe care eu nu le înțeleg aici, o să le iau pe rând.

În primul rând, de ce autorii se simt jigniți personal de o recenzie/părere negativă de pe internet? Asta în condițiile în care din ce am văzut eu, nu se face atac la persoană în respectivele recenzii. Eu știam că atâta timp cât părerea este strict despre carte, și mai e și cu argumente pe deasupra, nu ar trebui să fie nicio problemă. Dar nu pentru autorii noștri se pare. Pot înțelege că respectivul autor a muncit mult la cartea aceea, și sunt convinsă că nu e ușor să scrii o carte, că altfel ar face-o toată lumea, dar asta nu înseamnă că produsul final va fi pe placul tuturor. Este un risc pe care autorul ar trebui să îl cunoscă și să și-l asume atunci când decide să își publice opera. Dar nu și la noi, unde am văzut două mari reacții la acest gen de recenzii. Fie cititorul nu a înțeles ce a vrut autorul să zică (și este fix vina cititorului, să fim înțeleși), fie cineva l-a plătit pentru recenzia aceea (competiția, normal). 

Mintea mea aici face următoarea analogie: dacă dumneavoastră vă duceți și achiziționați un produs sau serviciu, nu sunteți mulțumit, vă spuneți părerea respectivului vânzător, iar acesta vă spune că nu știți despre ce vorbiți, sau că nu sunteți calificat să vă dați cu părerea pentru că nu aveți studiile necesare, cum v-ați simți? Fiecare dintre noi are anumite așteptări atunci când achiziționează ceva, iar dacă ceea ce cumpărăm nu se ridică la nivelul așteptărilor vom vrea să spunem asta cuiva, iar acum este foarte ușor să facem asta pentru că există internetul. În momentul în care cel care citește feedbackul răspunde într-un mod acid, să zicem, cumpărătorului, asta va avea un efect negativ asupra  imaginii vânzătorului. Dacă eu văd pe un site că li se răspunde așa clienților, nu o să cumpăr de acolo până și pentru acest motiv, pentru că ăsta a ajuns să fie un mod de a diferenția magazinele între ele, mai ales atunci când oferă produse asemănătoare. Astfel de servicii sunt importante pentru client. Sper că până aici am fost suficient de clară.

În contextul ăsta, ce părere credeți că își va face un cititor dacă vede astfel de răspunsuri la o recenzie negativă? Eu am văzut astfel de reacții pe Goodreads, iar primul meu gând e că nu vreau să îl citesc pe acel autor, chiar dacă înainte poate i-aș fi dat o șansă. Astfel de reacții spun foarte multe despre oamenii din spatele cărților respective. Contează foarte mult modul în care vă tratați clienții, care suntem noi, cititorii.

În al doilea rând, putem înceta să privim cititorii de sus? Am văzut cu precădere pe Facebook câteva reacții destul de... hmm, puternice apropo de anumite păreri care au fost emise în mai multe articole ce aveau titlul Cum să nu vinzi o carte. Practic, cam așa se vede lumea asta din ochii cititorilor. Iar răspunsurile, indirecte, pe care eu le-am observat se referau la faptul că oamenii aceia nu au fost implicați în procesul ăsta de publicare a unei cărți, că nu știu despre ce vorbesc, nu au anumite studii, de ce își dau ei cu părerea? Pot accepta faptul că nimeni nu are niciodată în totalitate dreptate, dar în cazul ăsta nu mai bine explicăm unde și de ce greșesc și cum stau lucrurile de fapt? Dacă eu emit o părere eronată, iar cineva care cunoaște subiectul  mai bine mă face cu ou și cu oțet pentru asta, nu mă ajută. Ajută dacă îmi explică de ce greșesc și care e de fapt situația.  

Apoi, nu înțeleg de ce simt anumiți oameni nevoia să se poarte cu mânuși cu autorii români contemporani. La modul hai să nu scriem păreri negative și hai să nu le dăm stele pe Goodreads, să nu stârnim furtuni. Asta nu cred că ajută pe nimeni. Dacă acești autori se supără din cauza unor păreri sincere, din punctul meu de vedere asta este problema acelor autori și atât. Doar pentru că cineva muncește mult la ceva, nu înseamnă că rezultatul va fi pe măsură, din varii motive. Dar dacă cel care observă anumite hibe nu i le transmite, doar pentru a nu se supăra, mă scuzați, dar nu vom ajunge nicăieri. De exemplu, eu pot învăța foarte mult pentru un examen, dar să iau doar 7 în loc de 10. C'est la vie. Pot fie să stau îmbufnată pentru nota asta, sau pot să învăț mai bine pentru mărire, poate mai organizat, nu știu. Putem fie să încercăm să învățăm ceva din greșeli, sau putem să ne prefacem că ele nu există, asta depinde doar de noi. Viața merge mai departe.

În esență, nu îmi place ideea asta că doar una dintre părți are dreptate, iar restul habar nu au despre ce vorbesc. E foarte ușor ca autorul să spună că cititorul nu a înțeles ce a vrut cartea sa să transmită, decât să accepte că poate există lucruri pe care ar putea să le îmbunătățească pe parcurs la scrierile sale. E mult mai simplu să spunem că fanii nu au studiile necesare (indiferent care ar fi ele), decât să înțelegem că așa se văd lucrurile din exterior, și că nu se văd ok. Chiar deloc.

De exemplu, în ziua de azi e foarte important cât de repede poate ajunge un produs la client. Dacă pe site pentru o carte de nici 200 de pagini mi se pune taxă de transport de 12 lei prin poștă, 20 de lei prin curier, iar librăria are program doar în timpul săptămânii până la 17:00, în esență același ca pentru toți cei care lucrează, iar eu trebuie să fac un efort în plus ca să găsesc cartea respectivă... de ce aș face-o? Mai ales dacă nu e un autor pe care să îl fi citit înainte? Există până la urmă atâtea alte cărți la care pot ajunge mult mai ușor. Sunt pentru susținerea autorilor români, dar totul are o limită.

Nu știu alții, dar pe mine a ajuns să mă sece de energie toată chestia asta. Și s-au adunat prea multe dezamăgiri în ultimul timp. Dacă ar fi vorba doar despre probleme de editare, sau faptul că autorul e debutant, aș putea trece peste și să îi mai dau o șansă. Poate a doua oară va fi mai bine. Dar dacă mi se spune că părerea mea, subiectivă, de biet cititor, este greșită și așa mai departe... de ce aș mai vrea eu apoi să îl susțin în orice fel pe acel autor? 

Sunt din ce în ce mai dezamăgită de literatura românească. Pentru că nu avem cursuri de scriere creativă, nu prea sunt oameni care să îi învețe pe debutanți despre scris, editorii sunt puțini, se scapă multe printre crăpături. Mai apare câte o editură unde autorul își plătește tirajul și încet-încet calitatea textelor scade. Dar orgoliile sunt în continuare la locul lor. Ne lipsesc, conform anumitor oameni, "citiorii inteligenți" și "recenziile folositoare", am văzut și plângeri de acest gen. Și după aceea ne mirăm că oamenii nu citesc autori români contemporani. Separat de faptul că majoritatea nici nu au auzit vreodată de acești autori, dar bănuiesc că asta nu este treaba mea... 

Mi-ar plăcea să se poată purta un dialog între cele două părți: vânzători și cumpărători, dar din ce am văzut în acești ani acest lucru nu pare să fie posibil. Dar bănuiesc că e ok și așa, dacă domnilor autori le e mai ușor în acest fel, considerând că au tot timpul dreptate. De ce să mint, funcționez pe principiul whatever floats your boat. Atâta doar că în acest fel nu văd cum ar putea dânșii să atragă cititori noi, stând în turnul dumnealor de fildeș, fiind convinși că toți ceilalți sunt de vină, mai puțin dumnealor. Dar, dacă asta este ceea ce își doresc să creadă, cine sunt eu să le spun altceva?

Mulțumesc tuturor celor care ați avut răbdare să citiți până la final, știu că a ieșit destul de lung articolul. În esență, nu sunt supărată, sunt doar dezamăgită, atâta tot.

PS: Trebuie totuși să menționez faptul că cele de mai sus sunt valabile doar pentru anumiți autori pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. Sunt alți autori care mi se par foarte ok din punctul ăsta de vedere, dar știți cum se spune, lucrurile negative au mereu un impact mai puternic decât cele pozitive. Sad, but true.

Linkuri: Iulia Albota #1; Iulia Albota #2; Iulia Albota #3; Ștefan Decebal Guță #5; Ștefan Decebal Guță #6; Florin Stanciu #1; Florin Stanciu #2; Florin Stanciun #3

Comentarii

  1. E foarte bine punctat.
    Singura problemă e că scriitorii nu se văd pe ei ca vânzători (nu știu de ce ignoră această fațetă a ceea ce înseamnă să fii scriitor astăzi). Se privesc în oglindă și văd artiști care ar trebui să vândă și să fie citiți doar pentru că au scris.
    Însă, aici e posibil să fie și o temere a scriitorilor contemporani, care nu înțeleg cum funcționează piața de carte (care e ca orice altă piață unde există cerere și competiție, necesitate de diferențiere, etc.). Faptul că nu înțeleg îi sperie. Îi sperie și faptul că își cunosc statutul de „un alt scriitor printre mulți alți scriitori” cu șanse mici de succes real pe piața din România. Plus că există supra-impusă imaginea autorului care dă marea lovitură... și toți așteaptă marea lovitură, mulți considerând că trebuie tratați de parcă au dat deja marea lovitură.
    Mă lungesc. Ideea este că România este o piața incipientă atât din punct de vedere al numărului de cititor, cât și a calității cărților care se scriu, și a gândirii de marketing pe piața de carte. Sunt o mulțime de elemente care intră în jocul acesta, iar majoritatea scriitorilor români nu înțeleg și nu vreau să fie și vânzători. Spre pierderea tuturor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înțeleg ce spui, și e într-adevăr păcat că autorii nu se văd și din postura vânzători. Probabil lucrurile ar sta un pic altfel atunci, mă gândesc. Poate într-o zi vom ajunge și acolo, speranța moare ultima.

      Ștergere
  2. Stiu cine a trezit aceste reactii :) Ai dreptate, autorii nu trebuie sa se supere cand sunt criticati. Pana la urma, asa afli care sunt minusurile cartii. Eu intotdeauna am incercat sa am o relatie civilizata cu cititorii. Mi s-a intamplat sa fiu atacata de un blogger, care apoi mi-a devenit fan. Din pacate, nu toti scriitorii sunt la fel de toleranti.
    Pe de alta parte, ca sa fim drepti pana la capat, nu e normala nici atitudinea unor bloggeri carora li se pune pata pe o carte si se apuca sa-i faca antireclama pe toate forumurile, timp de luni de zile. Daca tie nu-ti place o carte, asta nu inseamna sa o ingropi. Pentru ca da, un blogger poate sa ingroape un autor. Scriitorii romani sunt vulnerabili; nu au o echipa care sa ii impinga in fata, cum se intampla cu cei de peste ocean. Eu am fost in situatia respectiva. Nu i-am spus nimic domnisoarei, fiindca nu-mi place mahalaua damboviteana. Dar asta nu inseamna ca mi se pare OK ce face ea. Daca ceri respect, trebuie sa-l si oferi.
    In concluzie, si eu sunt dezgustata, dar nu de autori sau de bloggeri, ci de romani, in general. In cele din urma, primesti ceea ce oferi.
    Cat despre edituri... Editurile din Romania sunt mai mult un soi de firme de traduceri. Ca sa publici un autor autohton, trebuie sa pui osul la treaba: sa citesti munti de manuscrise, sa selectezi, sa corectezi manuscrisul, sa-l editezi etc. E mult mai usor sa traduci o carte gata corectata si editata. Desigur, in felul asta, daca toti o fac pe traducatorii, se alege praful de literatura tarii respective. Dar... ce mai contează, când Romania e, oricum, o tara moarta din aproape toate punctele de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știam de extrema cealaltă, nu aș fi crezut că cineva și-ar petrece atâta timp ca să facă reclamă negativă unei cărți. Mai aflu și eu lucruri noi, și nu mi se pare ok nici extrema asta. În general, cred că extremele nu sunt bune.
      Eu încă nu mi-am pierdut de tot speranța în România, dar am observat și în alte domenii oameni care nu pot accepta păreri negative.
      Pe de altă parte, mi se pare că la noi e mai greu să apară scriitori care să promită, cel puțin asta am ajuns să cred după un timp pe care mi l-am petrecut prin partea asta de lume. Pe de altă parte, din când în când, eu mai găsesc autori români care mi se pare că merită citiți. Îmi mai păstrez un pic de speranță.

      Ștergere
    2. Din pacate, exista si oameni care nu au altceva mai bun de facut. :(

      Ștergere
  3. Am văzut pe National Geographic un documentar foarte interesant despre modul în care diverse specii de animale sălbatice convieţuiesc în jurul unei surse de apă. În anotimpul ploios, armonie şi înţelegere deplină. În cel secetos, doar câteva specii din vârful lanţului trofic au access la zeama aia mâloasă de pe fundul bălţii.
    Asta cred că e problema: seacă balta literaturii autohtone contemporane. Suntem disperaţi cu toţii, avem aşteptări mari de la ceilalţi, oferim prea puţină înţelegere celor din jur. Şi nu are rost să ne amăgim, anotimpul ploios nu vine prea curând. Dacă va mai veni vreodată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc că nu înțeleg exact la ce te referi. Adică ar trebui să avem așteptări mai mici și să fim mai înțelegători cu autorii? Asta vrei să spui? Dacă da, nu sunt de acord, până la urmă atâta timp cât plătesc bani și timp pe ceva, indiferent ce, vreau să fie cât mai calitativ, la suma respectivă normal. Bine, la cărți e un pic diferit, but still.
      Dar dacă te refereai la altceva, te rog să mă corectezi :)

      Ștergere
    2. Leontina, dacă plăteşti o carte e dreptul tău să-ţi dai cu părerea în privinţa ei. Să ştii că autorii chiar se bucură când primesc un feedback, indiferent că-i pozitiv sau negativ. Mă rog, majoritatea autorilor. :) Dar să fie un feedback constructiv, de un anumit nivel literar. Voi reveni la ideea asta pe final.
      "Sursa de apă" din mesajul anterior este masa cumpărătorilor de carte, care este în scădere continuă. O carte de succes scrisă de un autor român contemporan nu se mai vinde în zeci de mii de exemplare, ca odinioară, ci în maxim câteva mii (sunt câteva excepţii, dar nu le tratăm că divagăm prea mult).
      Nemafiind zeci de mii de cititori, industria are de suferit pe toate palierele. Trebuie să fim conştienţi de acest fapt şi să înţelegem că avem scriitori cu idei la fel de geniale ca ale marilor autori "de afară", dar cu potenţiale probleme la "punerea în pagină", mai ales la autorii debutanţi. Nu au "în spate" o industrie de corectare şi editare comparabilă cu cele din Occident.
      Şi pentru că veni vorba de autori debutanţi şi de Florin Stanciu, îl cunosc foarte bine şi ştiu că nu-l supără criticile. Dar să te referi la cartea lui folosind fraze de genul:"pe lângă faptul că acest info-dumpin ucide cu succes progresul poveștii, dar apar tot felul de detalii care mie mi s-au părut irelevante în poveste.", nu e ok. Citiţi-vă un pic recenziile între voi înainte de publicare, că e păcat. Ştiu că sunteţi oameni faini şi că exprimările contondente sunt excepţii, dar mai ales când recenziile sunt "dureroase", încercaţi să ambalaţi mesajul într-o formă impecabilă. Altfel, seamănă a lipsă de respect. Şi ajungem la zicala cu semănatul vântului şi culesul furtunii.

      Ștergere
    3. De ce nu e ok, Nic Dobre, sa spui ca info-dump-ul e neinspirat? Am citit destule recenzii in care acesta problema a info-dump-ului e ridicata. Poate daca cineva din editura ar fi trebuit sa-i atraga atentia si poate info-dump-ul asta ar fi fost scurtat sau eliminat cu totul

      Ștergere
  4. Nu știu exact despre care autori vorbești în articolul acesta, dar, ca autor român debutant, pot să zic că eu cumva consider un semn de succes dacă am reușit să adun câteva recenzii negative. Motivul este simplu: înseamnă că încep să mă citească și necunoscuții. Citirea unei cărți este o experiență subiectivă și întotdeauna vor fi oameni cărora să nu le placă sau chiar să o urască. Ca începător (și poate ca scriitor român în general), cartea ți se vinde în primul rând la cunoscuți, recenziile se fac prin colaborare, iar aceste două categorii nu se vor îndura să spună pe șleau că nu le-a plăcut o carte. Necunoscuții neavând niciun sentiment de prietenie/mărinimie pentru autor, pot să se exprime fără să te menajeze. Așa că pe mine recenzia pozitivă a unui necunoscut mă bucură mai mult decât una a unui prieten din copilărie, iar cele negative mi se par inevitabile cu cât cartea îmi e citită de mai multă lume.

    Dintre articolele pe care le-ai atașat Cum să nu vinzi o carte mi s-a părut cel mai apropiat de realitatea pe care am întâlnit-o în experiența mea personală cu lumea editorială din România. Florin Stanciu mi se pare a precious snowflake în comparație și mi-e milă de autorii necunoscuți care îi vor lua cuvintele în serios.

    Am cunoscut mulți scriitori din diferite părți ale României de când m-am publicat, unii chiar cunoscuți și majoritatea sunt mai degrabă timorați, disperați sau frustrați decât aroganți. Nu știu dacă asta înseamnă că simt nevoia să se prezinte într-un anumit fel publicului lor sau poate am avut norocul de a-i cunoaște doar pe cei de treabă :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place punctul tău de vedere, e ceva nou :) Da, străinii sunt cei care sunt foarte sinceri, deși eu încerc să fiu cât mai sinceră chiar dacă cunosc autorul, mi se pare mai corect așa. Dar am avut și o perioadă în care eram mai puțin dură, m-am mai schimbat între timp.

      Din experiența mea sunt autori și autori, am cunoscut mai multe tipuri de oameni din acest punct de vedere, unii foarte de treabă și alții... nu chiar...

      Ștergere
  5. Hmmm, pare-se că ai petrecut prea multă vreme în zona cu autori triști. Hai în zona cu autori veseli! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa o să fac, îmi place zona cu autori veseli :)

      Ștergere
  6. Autorii sunt și ei oameni ca oricare alții. Se bucură de laude, se bosumflă când sunt certați. Pe de altă parte, citind reacțiile la critici a diverșilor autori români, cunoscuți de mine, trag concluzia că supărarea publică e destul de rară. Majoritatea știu să o încaseze destul de bine. E adevărat că unele reacții sunt nepotrivite, ajungându-se la atacuri la persoană, mai ales când se stă comod în spatele unui nickname. Însă aceste ieșiri în decor reprezintă mai degrabă excepții, decât o regulă.

    Nu vă lăsați impresionați sau dezamăgiți(ă). Avem nevoie de opiniile voastre sincere! Altfel pentru cine scriem? Țineți minte vorbele lui Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E adevărat că cei despre care am scris sunt câțiva, însă sunt foarte vocali din ce am văzut eu. Iar lucrurile negative întotdeauna se vor vedea mai bine decât cele pozitive. Dar, da, sunt mulți autori care acceptă părerile ca atare și nu au reacții exagerate.
      Dezamăgită sunt doar puțin, dar din fericire există și mulți autori foarte ok, iar pe aceia îi voi citi în continuare.
      Drăguț citatul :)

      Ștergere
  7. Eu m-am săturat de sentimentul că, dacă scrii o recenzie, trebuie neapărat să fie pozitivă. Dacă nu ți-a plăcut cartea, trebuie să spui că, totuși, are câte ceva interesant, că trebuie s-o citiți și voi, că tu însuți nu ești decât un neștiutor și că le rămâne celorlalți misiunea de a aprecia cu inteligență opera de artă. Nu spun că o carte n-are nimic bun doar fiindcă mie nu mi-a plăcut. Am colaborat cu mulți autori și nu mi-au plăcut cărțile tuturora. Am să dau un exemplu (și nume, implicit) pentru că mi se pare a fi relevant. Acum vreo 2-3 ani am primit spre recenzie volumul de debut al lui Cosmin Leucuța. Sincer, cartea chiar nu m-a prins, pentru că la vremea aceea nu citeam așa ceva. Mi-au plăcut câteva aspecte, dar n-am putut să spun în recenzie că mi-a plăcut. Recenzia a fost destul de confuză, aveam gândurile împrăștiate. Autorul mi-a spus că nu se aștepta să nu-mi placă, dar nu s-a scandalizat. Ba chiar mi-a dat câteva sfaturi (prețioase) în legătură cu blogul. Mă rog, s-a purtat ca un frate mai mare. Nu mi-a plăcut cartea lui, asta este. E părerea mea și gata. L-am șocat? Da, dar s-a purtat rațional și matur.
    Pe de altă parte, știu autori care au scris pe Facebook postări de genul „cartea are x rating-uri de câte 5 stele, iar 2 persoane au dat numai 3 stele. Le știm cine sunt, dar nu contează, nu e relevant”. I-am scris recenzie la carte, i-am dat 5 stele, l-am promovat, tot tacâmul. Dar mie nu mi-a plăcut atât de mult cartea aia. A fost un sacrilegiu pentru care nu m-am iertat. Însă, adevărul e că nu mi-am dat nici șansa să mă gândesc la asta.
    În momentele acelea, chiar mi se părea bun ce a scris. L-am apreciat ca om, ca scriitor, l-am apreciat ca și tot ce putea să fie.
    Am avut experiențe și experiențe, într-adevăr. Am dat, totuși, de autori minunați care știu să fie maturi și „să și-o încaseze”. Nu, nu cred c-ar trebui să se lase umiliți de oameni care chiar vor să le facă rău, dar trebuie să existe un echilibru.
    Mă rog. Prea multă prostie. Deja am zis prea multe, dar sunt prea proastă ca să îmi permit să debitez atâtea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am avut doar câteva cazuri în care cartea chiar nu a fost pe gustul meu, dar am considerat că poate altora le-ar plăcea, sunt unele cărți la care îmi dau seama că poate fanilor genului le-ar plăcea totuși, sau cel puțin așa consider eu. Dar puține, în rest m-am obișnuit să spun exact ce cred indiferent ce o să se creadă după, cred că e mai bine așa.
      Adevărat, nici extrema cealaltă nu e ok, dar cred că ar trebui să știe cum să gestioneze genul ăsta de lucruri, eventual mai bine le ignoră. Bine, zic și eu, ca simplu cititor.

      Într-adevăr, ar fi bine să existe un echilibru, dar nu știu dacă asta va fi vreodată posibil, mai ales că oamenii sunt foarte diferiți.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu